Tamara Satsi

Sfânta Cuvioasă Muceniță Tamara (Maria Satsi, în lume) a fost stareță, născută la 8 februarie 1876 la ferma Uustalo din Estonia și moartă la 1 mai 1942 la Alatîr, în Ciuvașia. Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a trecut-⁠o între sfinții noilor mucenici și mărturisitori la 12 octombrie 2007. Este pomenită la 18 aprilie după calendarul vechi (1 mai după cel nou). Calendarul nostru arată însă altă dată, 25 ianuarie, care nu se potrivește cu izvorul.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani luterani. La șapte ani și-⁠a pierdut părinții, iar în 1888, la doisprezece ani, a ajuns într-⁠un orfelinat pentru fete de pe lângă o obște de femei din Jõhvi. În 1892 obștea a fost prefăcută în mănăstirea ortodoxă de maici a Adormirii, a cărei stareță a ajuns Varvara (Blohina). În 1895 Maria a fost mutată din orfelinat în mănăstire și a devenit novice. În 1898 starețea Varvara a fost mutată la Kazan din pricina unui conflict cu prințesa Elisaveta Șahovskaia, care locuia lângă mănăstire. Au urmat-⁠o șase novice, între care și Maria.

Maria a locuit într-⁠o mănăstire din Kazan până în 1902, când starețea Varvara a fost numită stareță a mănăstirii Sfintei Treimi din Kozmodemiansk. Maria a urmat-⁠o din nou. La 19 iulie 1917 a primit tunderea în monahism cu numele Tamara. Din 1918 monahia Tamara a fost ecoroană și a condus în fapt obștea de femei în cinstea icoanei Maicii Domnului din Vladimir, din Cebocsari. În 1924 episcopul Atanasie (Malinin) al Cebocsarilor a declarat obștea Vladimir mănăstire de sine stătătoare, iar monahia Tamara a fost numită stareță și ridicată la rangul de stareță.

În 1926 mănăstirea a fost închisă de autorități, dar a continuat să existe ca obște religioasă Vladimir, închisă definitiv în 1930. După desființarea obștii, maica Tamara s-⁠a așezat la o fostă ajutoare a ei din Cebocsari. În acel timp l-⁠a cunoscut pe fostul preot Hudov, care mai târziu a dat mărturii mincinoase despre cuvinte antisovietice ale stareței Tamara. La 25 iunie 1941 oamenii NKVD au făcut percheziție în casa stareței, iar noaptea a fost arestată și închisă în închisoarea din Cebocsari. La 31 iulie 1941 a fost găsită vinovată după articolul 58 de „agitație antisovietică” și osândită la zece ani de închisoare. Pedeapsa a ispășit-⁠o în lagărul de muncă nr. 1 al Comisariatului Justiției, lângă Alatîr, în Ciuvașia. La 1 mai 1942, după actul de deces, starețea Tamara a murit de o boală de inimă și a fost îngropată într-⁠un mormânt necunoscut din cimitirul lagărului.