Teodor Beliaev

Sfântul Sfințit Mucenic Teodor Beliaev, preot, s-⁠a născut la 12 noiembrie 1867 în satul Vezgum din ținutul Belozersk, gubernia Novgorod (azi regiunea Vologda), în familia preotului Evghenie Beliaev. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 3 noiembrie 1937. A fost trecut în rândul sfinților în anul 2000.

Preot la Uloma

În 1889 a terminat seminarul duhovnicesc din Oloneț și a fost hirotonit preot. A slujit la biserica Sfintei Treimi din satul Uloma, ținutul Cerepoveț. Acolo a fost arestat în 1919 de Ceka din Cerepoveț, dar a fost eliberat curând.

Evenimentele din 1922

În martie 1922 credincioșii din Uloma au aflat că autoritățile vor trimite o comisie pentru a confisca bunurile bisericii. Cele mai multe femei din parohie, care socoteau că averea bisericii nu va ajunge la cei flămânzi, au hotărât să-⁠și facă o comisie proprie de apărare a bisericii și l-⁠au ales conducătoare pe Olga Vasilievna Levina. Au scris hotărâri, în numele credincioșilor din aproape douăzeci de sate, că nu vor da bunurile bisericii. Cele câteva femei au venit la părintele Teodor și i-⁠au spus că au întemeiat un consiliu parohial feminin ca să păstreze curățenia în biserică, să vegheze la ordine și să păzească obiectele de valoare. Părintele a încuviințat inițiativa credincioșilor, spunând că ei sunt cei care trebuie să hotărască, după cât de scumpă le este biserica.

La 28 martie s-⁠a răspândit zvonul că a sosit comisia din Cerepoveț și în câteva sate s-⁠au tras clopotele. În fața comitetului executiv al ținutului Uloma s-⁠a strâns o mulțime de două mii de oameni, mai ales femei, care cerea comisia și striga că nu vor da bunurile bisericii. În ziua aceea părintele Teodor plecase de dimineață după lemne, apoi la o înmormântare și la un botez în sate vecine, și s-⁠a întors târziu. Chemat la comitet, i s-⁠a cerut să iasă la popor și să-⁠l liniștească, dar a refuzat, spunând că oamenii vor crede că vorbește de frică și nu-⁠l vor asculta. Când i s-⁠a reproșat că nu a predicat despre jertfe pentru flămânzi, a spus că nu citește ziare și nu cunoaște chemările. Apoi a trecut în altă încăpere, unde erau douăzeci de femei, și le-⁠a spus că trebuie să dăruiască, iar ele au răspuns că au dat aproape tot. Părintele a spus că, după câte se spune, nu se va lua totul din biserică, ci doar prisosul, apoi s-⁠a întors acasă. Mulțimea nu s-⁠a risipit până nu a venit un detașament de miliție.

În aceeași zi, președintele consiliului ținutului a întocmit un raport în care a cerut pedepsirea aspră a preotului, care ar fi stârnit mișcarea contrarevoluționară. La 29 martie au fost arestați părintele Teodor Beliaev, Olga Levina, membri ai consiliului bisericesc și alții, în total opt, și închiși în închisoarea din Cerepoveț. La interogatoriu, părintele Teodor a spus că a da bunurile bisericii este treaba credincioșilor și nu a slujitorilor, că el nu a întreprins nimic ca să liniștească mulțimea, fiind plecat, și că a scris că sfintele vase trebuie să fie, dacă sunt, de metal scump. La 17 mai 1922 Tribunalul Revoluționar al gubernei din Cerepoveț l-⁠a osândit la patru ani de închisoare.

Anii de mărturisire

După eliberare, părintele Teodor s-⁠a întors să slujească în același sat, dar în 1931 a fost arestat din nou pentru că nu a îndeplinit norma de colectare a grâului, stabilită arbitrar, și a fost osândit la cinci ani de surghiun. S-⁠a întors în 1933 și a început să slujească la biserica Sfântului Macarie din satul Makarovo, raionul Vesiegonsk, regiunea Tver. Din cei cincisprezece ani de slujire, din 1918 până în 1933, opt ani a purtat crucea mărturisirii, în închisoare și surghiun. Întors, nu mai avea nici casă, nici avere și locuia într-⁠o colibă a bisericii, împreună cu paznicul. Toată viața a râvnit numai pentru biserică și slujbă și nu s-⁠a temut de nimic: când nu mai ajungeau mijloacele pentru întreținerea bisericii și pentru lemne, din pricina impozitelor puse pe parohie, a mers el însuși să adune bani de la credincioși.

La sfârșitul lui 1936 și începutul lui 1937 a început un nou val de prigoană: la 17 martie sovietul sătesc a închis biserica. Părintele a încercat să obțină redeschiderea, a scris o plângere către VȚIK și a adunat semnături ale credincioșilor, iar cât timp biserica era închisă a mers prin casele enoriașilor să slujească moliftele și cele de trebuință. Când autoritățile i-⁠au interzis să meargă prin sate pe motiv de epidemie de tifos, a continuat să umble. Când președintele sovietului încerca să-⁠l convingă că Dumnezeu nu există, el răspundea: „Credința nu o voi lăsa niciodată și voi muri slujind ca preot”.

Arestarea și mucenicia

La 8 octombrie 1937 a fost arestat și închis la Vesiegonsk; avea șaptezeci de ani. La arestare i-⁠au luat ultimele lucruri, nouăsprezece cărți duhovnicești și un portret al Sfântului Ioan de Kronstadt. În zilele de 12 și 13 octombrie au fost interogați „martori”, dar autoritatea părintelui Teodor între oameni era atât de mare, încât nimeni nu voia să spună prea mult împotriva lui. La 15 octombrie anchetatorul l-⁠a interogat pe preot, care a răspuns că nu a făcut propagandă antisovietică, a recunoscut că în aprilie 1937 a spus că în curând se vor închide toate bisericile și că puterea îi va opri pe credincioși să creadă, iar la coada la pâine a spus că pe vremea țarului era de toate, iar acum se stă la rând. La 1 noiembrie troica l-⁠a osândit la moarte și părintele Teodor a fost împușcat două zile mai târziu, la 3 noiembrie 1937.

Cinstirea

Se pomenește la 3 noiembrie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, în Soborul sfinților din Vologda, la 11 iulie, și în Soborul sfinților din Tver, la 18 iulie, aceste trei zile fiind schimbătoare. A fost proslăvit în 2000, la Sinodul jubiliar al Bisericii Ruse.