Teodor Nedosekin

Sfântul Sfințit Mucenic Teodor Nedosekin a fost preot rus, născut la 28 octombrie 1889 în satul Novoselki din gubernia Smolensk și mort la 30 aprilie 1942 în lagărul Oneg, în regiunea Arhanghelsk. Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți în august 2000, ca sfânt sfințit mucenic. Este pomenit la 17 aprilie după calendarul vechi (30 aprilie după cel nou) și în Soborul sfinților mitropoliei Arhanghelsk.

S-⁠a născut în familia diaconului Gheorghe Petrovici Nedosekin și a Teodosiei Petrovna. Mulți ani a lucrat ca învățător, apoi ca inspector de școli al ținutului. După revoluție a ajuns director de școală în satul natal. În 1913 se căsătorise cu Zinaida, fiica protodiaconului Ioan Muhin, iar în familia lor s-⁠au născut opt copii, cinci băieți și trei fete. În 1921 a fost hirotonit diacon, iar în 1922 episcopul Teofan (Berezkin) de Gjatsk l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a numit paroh al bisericii Intrării în Biserică din satul Semionovskoe, ținutul Gjatsk.

La sfârșitul anilor 1920, pentru neplata unei dări, părintele Nedosekin a fost arestat, iar familiei i s-⁠a luat tot avutul, inclusiv casa. În 1930 a fost osândit la un an de lagăr de muncă. După el a plecat în lagărul Kama nr. 2 și familia lui. Curând părintele Teodor a fost achitat de judecată și familia s-⁠a întors la Semionovskoe, dar casa lor era deja ocupată, iar biserica închisă.

S-⁠a mutat în Donbas și a lucrat împreună cu fiul cel mare într-⁠o mină de cărbune. În 1932 a plecat la Moscova și a fost primit la Patriarhie, ca să ceară numirea la o biserică din eparhia Moscovei. A fost trimis să slujească la biserica icoanei Maicii Domnului din Kazan, în satul Ivanisovo din regiunea Moscova, unde s-⁠a mutat din nou cu familia. La noul loc de slujire s-⁠a câștigat dragostea și respectul enoriașilor.

La 26 octombrie 1937 a fost arestat de oamenii NKVD. La 15 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a găsit vinovat de „activitate contrarevoluționară și antisovietică” și l-⁠a osândit la zece ani de lagăr de muncă. Pedeapsa și-⁠a ispășit-⁠o într-⁠un lagăr de lângă gara Medvejia Gora și a lucrat la construirea canalului Marea Albă - Marea Baltică. În lagăr, lucrând la tăierea pădurii, și-⁠a rupt piciorul și a fost mutat la atelierul de dogărie, apoi la lagărul Oneg. Odată cu începutul războiului, hrana deținuților s-⁠a împuținat. A murit la 30 aprilie 1942 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

În august 2000, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse, la propunerea eparhiei Moscovei, l-⁠a trecut între sfinții noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Pomenirea lui a fost stabilită la 17 aprilie (30 aprilie).