Teodosie Stankevici

Sfântul Mărturisitor Teodosie Stankevici, protoiereu, s-⁠a născut la 11 ianuarie 1872 în gubernia Podolia, în satul Cerlenkovo din ținutul Vinița, și a murit la 12 noiembrie 1950 în Melitopol. La zece ani a intrat la școala duhovnicească, apoi la seminar, pe care l-⁠a terminat în 1893, și a fost trimis citeț la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Kosikovți, gubernia Podolia.

Preot de corabie

La 14 august 1894 a fost hirotonit diacon, iar după o săptămână preot. Rămas curând văduv, părintele Teodosie a cerut să fie mutat în marină, iar în august 1901 a fost numit preot de corabie pe cuirasatul „Sisoi cel Mare” al Escadrei Pacificului. După ce cuirasatul a plecat la Kronstadt, a slujit ca preot pe crucișătorul „Rossia”. La 1 august 1904 crucișătorul a luat parte la lupta cu escadra cuirasatelor japoneze din Strâmtoarea Coreei și a fost grav avariat. Părintele Teodosie a fost rănit la mâna stângă și în piept, iar din pricina contuziei a început să vadă și să audă rău. Pentru curaj și vitejie a primit o cruce de aur la piept, pe panglică georgiană, și ordinul Sfântul Ana clasa a doua cu săbii. După ce crucișătorul s-⁠a întors la Kronstadt pentru reparații, a slujit ca preot de corabie pe crucișătorul „Bogatîr”. La Kronstadt l-⁠a cunoscut pe Sfântul Drept Ioan de Kronstadt, care i-⁠a dăruit o icoană a Mântuitorului, în fața căreia părintele Teodosie s-⁠a rugat până la sfârșitul vieții.

În noiembrie 1907 a fost numit protopop al corăbiilor și al clerului detașamentului de elevi ofițeri de marină. În 1910 Sinodul i-⁠a dat dreptul să poarte cruce de aur cu pietre prețioase. Anul următor a fost protopop al bisericilor militare mobile din districtul militar Odesa, iar în 1913 preot de garnizoană în orașul Nikolaev. La izbucnirea Primului Război Mondial a fost trimis la dispoziția comandantului forțelor navale ale Mării Negre. La 14 septembrie 1915 a fost ridicat la rangul de protoiereu, iar în 1916 a primit ordinul Sfântului Cneaz Vladimir clasa a patra. După plecarea roșilor din Crimeea, părintele Teodosie și-⁠a reluat activitatea duhovnicească, ceea ce i s-⁠a pus în sarcină după arestarea de către GPU din vara lui 1927. Totuși, atunci nu a primit pedeapsă de închisoare: Consfătuirea Specială de pe lângă Colegiul OGPU s-⁠a mărginit să-⁠l surghiunească la Melitopol, unde a slujit (cu o pauză de un an).

Moaștele și cinstirea

La 26 decembrie 1995 procuratura Crimeei a hotărât reabilitarea deplină a lui Teodosie Filipovici Stankevici. Mormântul părintelui de la cimitirul Krasnogorsk din Melitopol a fost îngrijit mereu de orășenii care îl cunoscuseră și îl iubiseră. După amintirile lor, părintele Teodosie era blând și smerit după chipul creștin, bun și iubitor de oameni. De o vreme la mormânt au început să se petreacă minuni de vindecare. Descrierile lor au fost prezentate unei comisii a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, căreia, din inițiativa arhiepiscopului Luca al Zaporojiei și Melitopolului, i s-⁠au predat dosarele de canonizare ale noilor mucenici și mărturisitori ai eparhiei. Comisia a analizat documentele cu mare exigență. Hotărârea Sinodului a urmat la 25 august 2012, iar la 18 septembrie a fost fixată descoperirea moaștelor protoiereului Teodosie Stankevici. Moaștele, după șaizeci și doi de ani, s-⁠au găsit neputrezite. După descoperire, sfintele moaște au fost așezate, în veșminte bisericești special cusute, într-⁠o raclă de lemn în catedrala Sfântului Cneaz Alexandru Nevski. Șirul vindecărilor de la moaște l-⁠a început o lucrătoare de la pravălia bisericească, care, suferind de durere de cap din pricina tensiunii mari, și-⁠a pus pe cap o basma cu care fuseseră acoperite moaștele, iar durerea a trecut.

Se pomenește la 2 decembrie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai mitropoliei Crimeei, și la 28 decembrie, în Soborul sfinților din Crimeea.