Teofan Grafov

Sfântul Cuvios Mucenic Teofan Grafov, ierodiacon, s-⁠a născut la 6 ianuarie 1874 în așezarea Nikitskaia din ținutul Pereslavl, gubernia Vladimir, în familia țăranului Feodor Grafov, și la botez a primit numele Teodosie. A murit în lagăr, la Kargopol, la 18 martie 1938, și Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

În 1902 Teodosie a intrat ca frate începător la Mănăstirea Sfinților Boris și Gleb din Rostov, în 1907 a fost tuns în monahism cu numele Teofan, iar în 1908 a fost hirotonit ierodiacon. După venirea la putere a necredincioșilor, mănăstirea a fost închisă în 1923. Monahii au consimțit să o păstreze sub forma unei artele agricole, dar în 1929 au fost închise ultimele mănăstiri din țară, între ele și aceasta.

După închiderea așezământului, ierodiaconul Teofan s-⁠a mutat la Serghiev Posad și a fost primit să slujească în biserica Adormirii, unde a rămas până la 21 octombrie 1935. În acea zi a fost arestat împreună cu un grup de slujitori ai Bisericii care locuiau în Posad. Toți au fost învinuiți de activitate contrarevoluționară și antisovietică. La anchetă i s-⁠a spus că ar fi răspândit printre credincioși zvonuri false despre prigoană, iar el a răspuns că nimeni nu-⁠l întrebase de așa ceva și că nu vorbise nimănui despre prigonirea credincioșilor. Nu s-⁠a recunoscut vinovat și a spus că nu vorbise împotriva puterii. La 8 ianuarie 1936 Consfătuirea Specială de pe lângă NKVD l-⁠a osândit la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord, mai întâi la Arhanghelsk, apoi la Kargopol.

În toamna lui 1937 un lucrător NKVD a întocmit o notă pentru arestarea părintelui Teofan, învinuindu-⁠l, pe baza spuselor unor informatori, că ar fi răspândit zvonuri despre foamete în Uniunea Sovietică, ar fi spus că viața în colhozuri este cu neputință și că bolșevicii hrănesc poporul de douăzeci de ani numai cu promisiuni. L-⁠a numit contrarevoluționar și a cerut să fie ținut în închisoare în prima categorie, ca slujitor al Bisericii și candidat la împușcare. La 25 septembrie 1937 părintele Teofan a fost arestat și închis la Kargopol. În aceeași zi a fost chestionat un preot surghiunit, informator al NKVD, care a spus că Grafov nu suportă colhozurile și le numește împărăția lui antihrist.

Întrebat apoi ce activitate contrarevoluționară a desfășurat și cine îi sunt tovarășii, ierodiaconul a răspuns că nu a avut nici activitate de acest fel, nici complici. La 15 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de închisoare în lagăr de muncă. Ierodiaconul Teofan a murit în lagărul de la Kargopol la 18 martie 1938 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Sfântul este pomenit la 18 martie, în ziua mutării sale, și, după pagina Azbyka, la 5 iunie și la 1 noiembrie. Anul canonizării nu este dat.