Varlaam din Uleima

Sfântul Cuvios Varlaam din Uleima, numit și Varlaam din Uglici, a trăit în secolul al XV-⁠lea și a întemeiat Mănăstirea Sfântul Nicolae din Uleima, lângă Uglici. Principala sursă este „Letopisețul din Uglici” din a doua jumătate a veacului al XVIII-⁠lea, care păstrează fragmente din povestirea despre el. Era din Rostov. În 1457 a plecat în pelerinaj la moaștele Sfântului Nicolae, la Bari. Acolo i s-⁠a arătat Sfântul Nicolae și i-⁠a poruncit să cumpere din piață icoana lui, să se întoarcă cu ea în Rusia și să se așeze în locul care i se va arăta. Cuviosul a ascultat, a cumpărat icoana cu trei arginți și a pornit la drum.

La 9 mai 1460, de sărbătoarea mutării moaștelor Sfântului Nicolae, era în Uglici, iar peste câteva zile a pornit spre Rostov. După douăsprezece kilometri, obosit, s-⁠a oprit în pădure, lângă râurile Uleima și Vorjehot. A pus icoana între ramurile unui pin și a adormit. Trezit, a vrut să-⁠și continue drumul și de mai multe ori a încercat în zadar să dea icoana jos din copac. Tulburat, a adormit din nou, iar în vis i s-⁠a arătat Sfântul Nicolae și i-⁠a poruncit să se așeze acolo, ceea ce a făcut.

Țăranii din satul vecin Dubrovskoe și din împrejurimi au aflat curând de nevoitor și de icoana făcătoare de minuni și au început să aducă la ea bolnavi, care se vindecau. I-⁠au ridicat o chilie, iar pentru icoană o capelă lângă drumul spre Rostov. După un timp a venit să se închine icoanei stăpânitorul Ugliciului, cneazul Andrei cel Mare († 1493), al patrulea fiu al marelui cneaz Vasile al II-⁠lea. La porunca lui și cu binecuvântarea arhiepiscopului Trifon al Rostovului, locul a fost curățat și în jurul anului 1464 s-⁠a început construirea unei biserici de lemn a Sfântului Nicolae. Curând s-⁠a întemeiat în jurul ei o mănăstire, iar arhiepiscopul Ioasaf (Obolenski) al Rostovului l-⁠a numit ctitor pe Cuviosul Varlaam.

Vremea morții lui se poate deduce din hrisovul cneazului Andrei către mănăstirea Arătării Domnului din Uglici, dat între mijlocul anilor șaptezeci ai secolului al XV-⁠lea și 18 septembrie 1491. Cneazul a dăruit pământuri cumpărate acelei mănăstiri, nu celei din Uleima, pe care o sprijinise cât a trăit întemeietorul, de unde se poate presupune că până atunci Cuviosul nu mai trăia. Nu e probabil ca el să fi fost același cu egumenul Varlaam care a luat parte la înmormântarea Cuviosului Paisie din Uglici († 6 iunie 1504), căci în 1457 era deja bătrân. A fost îngropat sub lespede în biserica Mănăstirii Sfântul Nicolae din Uleima. În iconografia din Uglici apare din secolul al XVII-⁠lea, ceea ce arată cinstirea locală de după Vremea Tulburărilor. Cinstirea în toată Biserica este întărită prin trecerea numelui în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, a cărui prăznuire a fost stabilită cu binecuvântarea Patriarhului Alexei I și prin hotărârea Sfântului Sinod din 10 martie 1964. Pagina de calendar nu dă o zi anume.