Vasile Zalesski

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Zalesski a fost preot la Astrahan și a fost împușcat la 15 februarie 1938, după ce trecuse prin lagăr pentru că slujise parastase la mormintele arhiereilor martirizați.

Începuturile

S-⁠a născut la 4 februarie 1887, în satul Fedorovka din ținutul Astrahan, în familia psalțului Daniil Zalesski. A absolvit seminarul din Astrahan în 1908 și în același an a fost hirotonit diacon la biserica Nașterii lui Hristos din oraș. La 5 octombrie 1916 a fost hirotonit preot, la biserica Sfântului Alexie, mitropolitul Moscovei, de pe lângă Azilul Alexandrin. Biserica a fost închisă de noile autorități, iar în 1920 a fost numit din nou la biserica Nașterii.

În vara anului 1922 renovaționiștii, sprijiniți de autorități, au încercat să pună mâna pe conducerea Bisericii. Episcopul Anatolie de Enotaevsk a recunoscut Administrația Superioară renovaționistă și a îndemnat clerul să facă la fel, dar după două săptămâni mulți preoți, aflând programul de reforme, au trimis proteste. Printre ei se număra părintele Vasile. În septembrie a mers la Moscova într-⁠o delegație din Astrahan, a cunoscut starea de acolo și s-⁠a întors și mai încredințat de primejdia noului curent; apoi a vorbit în biserici și a îndemnat credincioșii să rămână în Ortodoxie. Când, în 1923, renovaționiștii au pus mâna pe biserica Nașterii, a trecut la biserica Acoperământului.

Parastasele și arestarea

Părintele cinstea jertfa arhiepiscopului Mitrofan al Astrahanului, împușcat în 1919 cu vicarul său, și mulți ani a mers la mormântul lor, cu credincioșii, ca să slujească parastase. În 1927 OGPU-⁠ul a hotărât să oprească orice semn de cinstire a lor. La 13 iulie, împuternicitul din Astrahan a scris că preotul a organizat, în ultimele zile ale lui aprilie, un cortegiu la mormintele celor doi împușcați și a slujit public parastas, ceea ce ar fi o demonstrație politică. La 15 iulie părintele Vasile a fost arestat. Interogat, a spus că parastasele se slujeau din an în an la cererea credincioșilor, că nu știa de nicio interdicție și că nu se socotea organizatorul. Nu s-⁠a recunoscut vinovat.

La 12 septembrie a fost eliberat sub obligația de a nu părăsi orașul. La 19 decembrie 1927 Consfătuirea Specială a OGPU l-⁠a osândit la trei ani de lagăr, redus cu un sfert prin amnistie. A ajuns la Kem în februarie 1928 și a rămas acolo, lucrând din 1929 ca ajutor la un depozit.

Ultimii ani

La începutul lui ianuarie 1930, în lagăr s-⁠a deschis un dosar de furt împotriva conducerii magazinului, iar la 3 ianuarie preotul a fost percheziționat. I s-⁠au găsit o chitanță, douăzeci de ruble, o cruce cu lanț de argint și ghete noi, pe care a spus că le cumpărase. A fost arestat, iar la 20 iunie Colegiul OGPU l-⁠a condamnat la opt ani, socotiți din 1927. A lucrat la Canalul Marea Albă-⁠Baltică, întâi la muncă obișnuită, apoi contabil.

În 1934 a fost eliberat și s-⁠a întors la Astrahan. Nu a slujit întâi în biserică, fiindcă îi trebuia încuviințarea autorităților, dar credincioșii veneau la el să se spovedească și să ceară sfat. La 6 august 1936 arhiepiscopul Andrei Komarov i-⁠a dat voie să slujească la biserica Sfântului Cneaz Vladimir. Renovaționiștii au căutat să pună mâna și pe ea, iar în 1937 credincioșii au fost siliți să plece și biserica a fost închisă.

La 20 ianuarie 1938 părintele Vasile a fost arestat din nou. Martorii mincinoși au semnat ce li s-⁠a cerut. La interogatoriul din 25 ianuarie, preotul a respins învinuirea de activitate antisovietică, iar pe martori nu i-⁠a confirmat. La 2 februarie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 15 februarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Sfântul este pomenit la 16 februarie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 24 mai în Soborul sfinților din Mitropolia Astrahanului și la 23 august în Soborul noilor mucenici și mărturisitori de la Solovețki.