Vendelin

Sfântul Cuvios Vendelin a fost, după tradiție, păstor, pustnic și egumen în ținutul Trierului, în vestul Germaniei, și a adormit în jurul anului 617. Este ocrotitorul oamenilor de la țară și al păstorilor, cinstit mai ales în lumea germană. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

Despre el se știu puține lucruri sigure; cele mai vechi vieți ale lui apar abia după 1417 și se întemeiază pe legendă. Ele spun că ar fi fost fiu de rege scoțian, că a plecat tainic în pelerinaj la Roma și, la întoarcere, s-⁠a așezat ca pustnic în Westrich, în eparhia Trierului. Într-⁠o zi, pe când cerșea pâine de la casă la casă, un nobil l-⁠a mustrat că este leneș, iar Vendelin a intrat slugă la el, ca păstor de oi. Povestirea spune că mergea cu turma pe un munte ca să se roage în liniște și că, deși stăpânul crezuse că oile erau istovite de drum, le-⁠a găsit la staul înaintea lui; văzând minunea, stăpânul i-⁠a făcut o chilie de sihăstrie.

Vendelin a fost îngropat în chilia lui; deasupra mormântului s-⁠a zidit o capelă, iar în jur a crescut orășelul Sankt Wendel, pe Nahe. Mijlocirea lui a fost socotită puternică în timpul ciumei și al bolilor vitelor. S-⁠ar fi adunat în jurul lui o obște de sihaștri, din care ar fi crescut mănăstirea benedictină Tholey, din Saarland, dar nu se știe dacă Tholey a ieșit din chilia lui sau dacă el a devenit egumen acolo.

Este pomenit la 21 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).