Vetranion al Tomisului

Sfântul Ierarh Vetranion al Tomisului, numit și Bretanion, a trăit în secolul al IV-⁠lea și a fost episcop al Tomisului (azi Constanța, în România), în provincia Scythia Minor. Se știe puțin despre el: era originar din Capadocia și a fost ales în scaunul Tomisului în jurul anului 360. A mărturisit credința ortodoxă și a suferit mult din partea împăratului Valens (364-378), adept al arianismului, sub care mulți ortodocși au fost uciși.

După istoricul bisericesc Sozomen, când Valens a venit cu oaste împotriva goților din Scythia, s-⁠a oprit la Tomis și a poruncit locuitorilor să devină ariani și să respingă Crezul de la Niceea. Plin de râvnă dumnezeiască, episcopul l-⁠a mustrat pe împărat pentru strâmbarea credinței și pentru nedreapta prigonire a sfinților, rostind cuvântul Psalmistului: „Grăit-⁠am despre mărturiile Tale înaintea regilor și nu m-⁠am rușinat.” Drept urmare a fost trimis în exil, dar împăratul a trebuit să-⁠l lase să se întoarcă la turma sa, din pricina nemulțumirii poporului.

În 373 sau 374, Sfântul Vasile cel Mare a cerut lui Iunius Soranus, cârmuitorul Scythiei Minor, să-⁠i trimită moaște de sfinți din acea regiune. Iunius a trimis moaștele Sfântului Sava Gotul (pomenit la 15 aprilie), împreună cu o scrisoare, Epistola Bisericii lui Dumnezeu din Gothia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia. Trimiterea moaștelor și scrierea scrisorii au fost atribuite episcopului Vetranion. Scrisoarea, redactată în limba greacă, este cel mai vechi document cunoscut scris pe pământ românesc. Se pare că Vetranion ar fi reprezentat Tomisul la Sinodul al Treilea Ecumenic din 381, dar este posibil ca numele lui să fi fost confundat cu al episcopului Gherontie (sau Terentie) al Tomisului. Este pomenit la 25 ianuarie (stil nou; 7 februarie pe stil vechi).