Wilgefortis

Wilgefortis (Liberata, Livrade, Kümmernis, Uncumber) nu este o persoană istorică, ci o sfântă populară legendară, a cărei poveste a apărut în veacul al XIV-⁠lea. Trăsătura ei de seamă este o barbă mare. Nu a fost canonizată, iar cinstirea ei este de tradiție populară; este pomenită, după record, la 20 iulie.

Legenda, așezată în Portugalia și Galicia, spune că a fost o fată nobilă care fusese făgăduită de tatăl ei în căsătorie unui rege maur. Ca să împiedice nunta nedorită, făcuse jurământ de feciorie și se rugase să devină urâtă. Rugăciunea i-⁠a fost ascultată, i-⁠a crescut barbă, iar logodna s-⁠a rupt. Mâniat, tatăl ei a răstignit-⁠o. Numele ar veni din latinescul virgo fortis, „fecioară cutezătoare”. În Anglia se numea Uncumber, în olandeză Ontkommer, în germană Kümmernis („întristare”), în Polonia Frasobliwa, în Cehia Starosta. A fost uneori confundată cu o martiră numită Liberata în Italia și Librada în Spania, cu sărbătoarea la 10 iulie; Liberata este răstignită, fără barbă și de obicei cu coroană, iar Wilgefortis este mereu înfățișată cu barbă.

Cercetătorii arată originea artistică a legendei: chipul de la Lucca, o veche cruce de lemn din veacul al XI-⁠lea, înfățișa un Hristos răstignit cu barbă, îmbrăcat într-⁠o tunică lungă, care la nord de Alpi a părut oamenilor o figură androgină; pentru a o lămuri, s-⁠a născut povestea unei sfinte. Unele imagini vechi ale lui Hristos răstignit au fost refolosite ca Wilgefortis. Am reținut-⁠o aici ca figură de legendă, nu ca persoană istorică.