Zotic

Sfântul Mucenic Zotic a fost, împreună cu Dasiu și Caiu, unul dintre cei trei slujitori ai împăratului Dioclețian la reședința imperială din Nicomidia, în Bitinia. Au murit în anul 303, la începutul prigoanei lui Dioclețian. Cei trei au fost învinuiți pe nedrept că au încercat să dea foc palatului imperial, după edictul împotriva creștinilor; au fost aruncați dintr-⁠o barcă și înecați, pentru că nu s-⁠au lepădat de credință. Faptele le povestesc scriitorii creștini Lactanțiu și Eusebiu al Cezareei, iar o scurtă pasiune grecească se păstrează în sinaxarele bizantine. Martirologiul sirian din începutul veacului al V-⁠lea îi amintește fără amănunte, martirologiul ieronimian îi arată ca martiri la Nicomidia, iar martirologiul roman îi pomenește la 21 octombrie (stil nou). Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite, cinstiți în Biserica Catolică.