Abdia

Abdia (Obadia) este, după legendă, întâiul episcop al Babilonului și unul dintre cei Șaptezeci de apostoli amintiți în Evanghelia după Luca (10:1-20). Se spune că Sfinții Apostoli Simon și Iuda l-⁠au sfințit episcop; este legat și de Sfântul Toma și de Sfântul Addai, socotit întâiul patriarh al Bisericii Răsăritului în creștinismul sirian.

Numele Abdia a fost pus în fruntea unei lucrări apocrife în zece cărți, „Istoria luptei apostolice” (Historia Certaminis Apostolici), pe care tradiția o atribuia episcopului. Ea povestește muncile, minunile, prigoanele și moartea apostolilor și face parte din marile adunări de apocrife ale Noului Testament, în felul romanelor eroice. Cercetătorii au stabilit că a fost scrisă în latină, poate în jurul anului 910, sau, după R. A. Lipsius, în a doua jumătate a secolului al VI-⁠lea, într-⁠o mănăstire franceză; mult după moartea lui Abdia. Autorul ei, numit „Pseudo-⁠Abdia”, a folosit materiale apocrife mai vechi, pe care le-⁠a prescurtat și le-⁠a curățat de învățături gnostice. Aceasta arată că „Abdia” al lucrării este un nume născocit, așa că existența lui ca persoană istorică rămâne nesigură. Este pomenit la 28 octombrie, după calendarul apusean.