Abgar

Abgar al V-⁠lea, numit Ukkama („Negrul”), a fost rege al Osroenei, cu capitala la Edesa, în veacul I. După o tradiție creștină foarte veche, el a scris Domnului Iisus Hristos rugându-⁠L să-⁠l vindece și a primit de la El o scrisoare de răspuns. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca rege binecredincios, iar și Bisericile armeană și siriacă îi păstrează pomenirea. Ziua lui este 28 octombrie. Cât din povestire este istorie se discută încă.

Regele

Osroena era un regat mic la hotarul dintre Imperiul Roman și Persia, condus de dinastia abgaridă. Abgar al V-⁠lea a domnit din anul 4 înainte de Hristos până în 7 după Hristos, și apoi din 13 până pe la 50. Istoricul roman Tacit numește pe un conducător al acestei case „regele arabilor”, iar cercetătorii de azi sunt de acord că familia era de neam arab, deși istoricul armean Movses Horenați îl numește pe Abgar armean. Un mormânt cu o cruce și cu o inscripție care îl numește „cel dintâi stăpânitor creștin al Edesei” a fost aflat între cele vreo optzeci de morminte creștine vechi de la cetatea Urfa.

Scrisoarea către Hristos

Eusebiu al Cezareei scrie în Istoria bisericească că a aflat în arhivele Edesei un document siriac cu o scrisoare a lui Abgar către Iisus și cu răspunsul Domnului. Abgar, lovit de o boală grea, auzise de minunile lui Iisus și L-⁠a mărturisit Dumnezeu sau Fiu al lui Dumnezeu. L-⁠a rugat să vină la Edesa și i-⁠a oferit cetatea sa ca adăpost, fiindcă iudeii uneltiseră împotriva Lui. Iisus i-⁠a răspuns că trebuie mai întâi să-⁠Și împlinească misiunea la Ierusalim, l-⁠a fericit pe rege pentru că a crezut fără să vadă și i-⁠a făgăduit că, după ce va fi luat la cer, va trimite pe unul dintre ucenici să-⁠l vindece.

După Înălțare, Apostolul Toma l-⁠a trimis la Edesa pe Tadeu (Adai), unul din cei șaptezeci. După tradiție, Tadeu l-⁠a vindecat pe rege, a propovăduit acolo Evanghelia și l-⁠a botezat pe Abgar. Aceeași povestire apare, cu multe adaosuri, în Învățătura lui Adai, scriere siriacă din veacul al IV-⁠lea sau al V-⁠lea.

Sfânta Mahramă

Variante mai târzii spun că trimisul lui Abgar, Anania, a încercat să zugrăvească chipul Domnului, iar Hristos și-⁠a pus o pânză pe față și a lăsat chipul întipărit pe ea. Aceasta este Sfânta Mahramă, chipul nefăcut de mână omenească, trimisă după tradiție regelui. A fost păstrată la Edesa și a fost adusă la Constantinopol la 15 august 944. Biserica prăznuiește aducerea ei la 16 august. Eusebiu însuși nu spune nimic despre un chip.

Istorie și cinstire

Pelerina Egeria a citit scrisoarea la Edesa în jurul anului 384, iar copii ale răspunsului Domnului au fost folosite veacuri la rând ca amulete de apărare. Cercetătorii de azi se îndoiesc că schimbul de scrisori este autentic, iar mulți așază creștinarea Edesei mai târziu, sub un urmaș, Abgar cel Mare, în jurul anului 200. Totuși povestea a fost însemnată pentru Biserica creștină din Edesa și pentru Bisericile Răsăritului, care îl amintesc pe Abgar ca pe cel dintâi rege care a crezut în Hristos.