Alexei Nicolaevici Romanov

Sfântul Țarevici Alexei Nicolaevici Romanov, purtător de patimi, s-⁠a născut la 12 august 1904, ca unic fiu al împăratului Nicolae al II-⁠lea și al împărătesei Alexandra Feodorovna. A fost ucis împreună cu părinții și cu cele patru surori la 4 (17) iulie 1918 la Ekaterinburg. Biserica Rusă l-⁠a numărat între sfinții purtători de patimi la Sinodul Arhieresc Jubiliar din anul 2000.

Nașterea lui a fost așteptată îndelung: împăratul și împărăteasa aveau patru fiice, Olga, Tatiana, Maria și Anastasia, și doreau cu înflăcărare un moștenitor. Alexei s-⁠a născut la un an după pelerinajul familiei imperiale la Sarov, pentru slăvirea Sfântului Serafim. Dar după câteva săptămâni s-⁠a dovedit că era bolnav de hemofilie: orice sângerare putea să-⁠i fie fatală, iar viața lui atârna mereu de un fir. În septembrie 1912 o mișcare nebăgată în seamă a adus o sângerare internă atât de gravă, încât s-⁠a temut pentru viața lui, și în toate bisericile Rusiei s-⁠au făcut rugăciuni pentru însănătoșirea țareviciului. Felul bolii era taină de stat, iar părinții trebuiau adesea să-⁠și ascundă durerea. Copiii familiei imperiale au fost crescuți în duhul credinței ortodoxe, după tradițiile unei vieți evlavioase.

După revoluție familia a fost arestată și trimisă la Tobolsk. În primăvara lui 1918 împăratul, împărăteasa și Maria au fost duși la Ekaterinburg și închiși în casa Ipatiev. Țareviciul era atunci bolnav și nu putea fi mutat; când i s-⁠a îndreptat sănătatea, ceilalți membri ai familiei au fost aduși din Tobolsk la Ekaterinburg și închiși în aceeași casă. Condițiile din „casa cu menire specială” erau mult mai grele decât la Tobolsk: pază de doisprezece soldați, umilințe zilnice, lipsuri, batjocuri. Puținele mărturii păstrate arată o familie unită, care a purtat toate încercările cu blândețe și răbdare.

Familia a fost ucisă în noaptea de 4 (17) iulie 1918. Patriarhul Tihon a binecuvântat slujirea de parastase pentru împăratul ucis și, la 8 (21) iulie, a spus în Catedrala Kazan din Moscova că omorârea unui om care a pătimit pentru binele Rusiei trebuie osândită. Cinstirea familiei imperiale a continuat în taină pe toată perioada sovietică. Pomenirea lor se face la 4 (17) iulie, în ziua uciderii, și în ziua Soborului noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.