Mihail Choniatul

Sfântul Mihail Choniatul, numit și Acominatos, a fost mitropolit al Atenei între 1182 și 1204, un cleric și scriitor bizantin de seamă, care a păstorit cetatea în vremuri grele și a apărat Acropola în fața năvălitorilor. Biserica îl pomenește la 4 iulie, ziua adormirii sale.

Tinerețea și învățătura

S-⁠a născut în jurul anului 1138 la Chonae, vechiul Colossae din Frigia, în Asia Mică, într-⁠o familie înstărită, cea a Acominaților. Fratele său a fost istoricul Nichita Choniatul. Tatăl său l-⁠a trimis de tânăr la Constantinopol pentru învățătură, unde a ajuns elev și ocrotit al înțeleptului Eustatiu, mai târziu mitropolit al Salonicului. A cunoscut astfel cultura clasică, pe Homer, Pindar, Demostene, Tucidide și alți scriitori vechi, și a intrat în cercurile înalte ale Bisericii din capitală. Era om blând, sârguincios și plin de bunătate.

Mitropolit al Atenei

A slujit întâi la patriarhul Teodosie, ca subsecretar, și a fost hirotonit arhiepiscop al Atenei, după unele relatări în 1175, iar în 1182 ca mitropolit. A ajuns în Atena în septembrie 1182, în locul mitropolitului Gheorghe Xeros. Mitropolia avea atunci sub ascultare numeroase episcopii, între ele Davlia, Evripos, Coroneea, Andros, Oreos, Skyros, Karystos, Syros, Serifos și Kea, iar scaunul se afla în biserica Maicii Domnului Atheniotissa, adică în Partenon. Păstorirea lui este una dintre puținele pagini luminoase din istoria întunecată a Atenei medievale.

A luptat pentru a ridica din punct de vedere material și duhovnicesc turma sa, căzută în sărăcie, scriind mereu la Constantinopol și lucrând cu guvernatorii temei Eladei și cu dregătorii locali. Prin predici încerca să trezească din nou în popor duhul și rânduiala creștină, de care sărăcia îi îndepărtase, și căuta să pună rânduială între clericii și slujbașii bisericești prinși în nelegiuiri și neorânduieli. Memoriul adresat împăratului Alexios al III-⁠lea Angelos despre abuzurile administrației bizantine este între scrierile lui cele mai însemnate.

Apărarea Acropolei și surghiunul

În 1204, după cucerirea Constantinopolului de către latini în a patra cruciadă, Mihail a apărat Acropola Atenei împotriva căpeteniei grecești Leon Sgouros și a ținut-⁠o până în 1205, la sosirea cruciaților conduși de marchizul Bonifaciu de Montferrat. Fără vărsare de sânge, mitropolitul a predat cetatea lui Bonifaciu și s-⁠a retras pe insula Kea, în mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul, unde a petrecut vreme îndelungată în singurătate și studiu. L-⁠a însoțit în surghiun ucenicul său Gheorghe Bardanes, ajuns apoi episcop de seamă. Spre 1217 s-⁠a mutat în mănăstirea Vodonitsa, aproape de Termopile, unde a adormit în Domnul la 4 iulie 1222.

Scrierile

Mihail a lăsat omilii, cuvântări de laudă și funebre, aproape două sute de scrisori și poezii. Predicile lui se sprijină aproape numai pe Biblie, pline de gânduri adânci și de însuflețire. Scrisorile și cuvântările sale sunt o mărturie de mare preț despre viața din Atena și din Attica în vremea Imperiului Latin. În scrierile sale apără interesele orașelor de provincie, se ridică împotriva dregătorilor din capitală și a asupririi imperiale și descrie cu ochi ager viața bizantină. A scris și un plâns poetic despre decăderea Atenei și monodii pentru fratele său Nichita și pentru Eustatiu al Salonicului. Printre cărturarii clasici este cunoscut ca ultimul care a avut întregi Hecale și Aitia ale lui Callimah. Se crede că fiica sa Constantina l-⁠a învățat greaca și științele pe Ioan din Basingstoke, arhidiacon de Leicester.

Prăznuirea sa este la 4 iulie.