Procopie de la Sázava

Cuviosul Procopie de la Sázava a fost preot, pustnic și egumen în Boemia veacului al XI-⁠lea, întemeietorul mănăstirii Sázava, cinstit de Bisericile Ortodoxă și Catolică ca ocrotitor al pământurilor cehe. A adormit la 25 martie 1053.

Despre viața sa nu se știu cu siguranță decât puține lucruri; cea mai mare parte a povestirilor vine din vieți scrise între secolele XII și XIV. Potrivit tradiției, s-⁠a născut în jurul anului 970, la Chotouň, lângă Kouřim, din părinții Vít și Božena. A învățat în școala slavă de la Vyšehrad (după alte relatări, la Velehrad) și a primit hirotonia de preot. A fost căsătorit și a avut un fiu, Jimram (Emmeram). Mai târziu a ales viața monahală, se pare că la mănăstirea Břevnov. După ce neamul Slavnicilor a fost nimicit de dinastia Přemyslizilor, s-⁠a retras într-⁠o peșteră de lângă Dalejské údolí, aproape de Praga. Se spune, după însemnarea de la capătul părții glagolitice a unui manuscris, că a scris partea chirilică a Evangheliarului numit mai târziu de la Reims.

Apoi s-⁠a așezat în pădurile de pe valea râului Sázava, unde a dus o viață aspră, tăind copaci și lucrând pământul. După legendă, într-⁠o zi oamenii din partea locului l-⁠au văzut arând un câmp cu un diavol înhămat la plug, pe care îl mâna cu crucea. Treptat s-⁠au adunat în jurul lui ucenici însetați de viață monahală și, sub ocrotirea ducelui Oldřich și a fiului acestuia, Břetislav I, s-⁠a ridicat mănăstirea, al cărei prim egumen a fost Procopie, vreme de aproape douăzeci de ani. Obștea a primit o rânduială care îmbina regula Sfântului Vasile cel Mare cu trăsături din cea a Sfântului Benedict. Sázava a rămas un centru al culturii slave și ultimul loc din Boemia unde s-⁠a slujit în limba slavonă bisericească.

În veacul al XII-⁠lea este atestată cinstirea lui locală, iar în 1204 papa Inocențiu al III-⁠lea l-⁠a trecut între sfinți, ca primul sfânt ceh canonizat oficial. A devenit unul dintre ocrotitorii Boemiei. În 1588, moaștele lui au fost mutate în biserica Tuturor Sfinților din Castelul Praga. Mănăstirea Sázava a fost distrusă în războaiele husite și biserica s-⁠a refăcut în veacul al XVII-⁠lea. În Praga, pe Podul Carol, stă o statuie barocă a sa, iar în iconografie este înfățișat ca monah cu un diavol sub picioare, uneori cu un cerb. Din 2017, numele său este trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și a Slovaciei îl cinstește mult. Se prăznuiește la 4 iulie.