Sava Trlaici

Sfântul sfințit mucenic Sava Trlaici a fost episcop al Bisericii Ortodoxe Sârbe, păstor al eparhiei Karlovacului de Sus din 1938, ucis de ustași în august 1941 în Statul Independent al Croației. Biserica Sârbă îl cinstește ca noul mucenic și sfânt mucenic ierarh.

Copilăria și slujirea de preot

S-⁠a născut în iulie 1884, în Mol, cu numele Svetozar, din părinții Ștefan și Elisaveta, născută Karakașevici. A urmat școala primară în satul natal, liceul la Novi Sad și seminarul din Sremski Karlovci, apoi Facultatea de Drept din Belgrad și a luat examenul de judecător la Zagreb. În 1909 a fost hirotonit diacon și, după zece zile, preot de către episcopul Gheorghe Letici al Timișoarei. A slujit ca preot de parohie la Peška și Bašaid. În 1927 a fost numit secretar și apoi secretar principal al Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Sârbe.

Monahul și episcopul

După moartea soției sale, a fost tuns în monahism la 27 octombrie 1929, la Mănăstirea Krušedol, cu numele Sava. A fost curând arhimandrit și stareț al Krušedolului. În 1930 sau 1934, după izvoare, a fost ales și hirotonit episcop vicar al Sremului, de către patriarhul Varnava, cu episcopi ai Bisericii Sârbe. A condus consiliul eparhial al arhiepiscopiei Belgradului și Karlovaților și, din 1937, curtea bisericească. Se spune că a avut rol în anularea concordatului cu Vaticanul din 1937. La 22 iunie 1938 a fost ales episcop al Karlovacului de Sus, cu reședința la Plaški, iar după moartea episcopului Miron al Pakracului, în 1941, a purtat și grija eparhiei Slavoniei.

Mucenicia

După invadarea Iugoslaviei și întemeierea Statului Independent al Croației, în aprilie 1941, orașul Plaški a fost ocupat întâi de italieni, apoi dat ustașilor. Episcopul Sava, cu nouă preoți, a fost luat ostatic. Italienii i-⁠au propus să părăsească eparhia și să meargă la Belgrad, dar el a refuzat. Se păstrează, după mărturia unui preot, cuvintele lui: capul și-⁠l dă, dar poporul nu și-⁠l lasă. La 23 mai 1941 ustașii au ocupat reședința episcopală și l-⁠au izgonit. La 8 iunie călăul Josip Tomljenović a poruncit predarea banilor și a arhivei eparhiei.

A fost arestat la 17 iulie 1941 și închis, cu alți preoți și cu mai mulți sârbi de seamă, într-⁠un grajd din Plaški. După chinuri, la 19 iulie a fost dus legat în lanțuri la Gospić, împreună cu preoții Bogoljub Gakovici, Gheorghe Stojanovici și Stanislav Nasadil. Acolo a fost chinuit până spre mijlocul lui august, când a fost dus cu aproape două mii de sârbi spre muntele Velebit. Undeva pe acest munte a primit cununa muceniciei, în august 1941.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă Sârbă l-⁠a trecut în rândul sfinților ca sfânt mucenic ierarh. Pomenirea lui este la 4 iulie și în Soborul Noilor Mucenici Sârbi.