Olga

Sfânta Muceniță Olga, Marea Ducesă Olga Nikolaevna, a fost fiica cea mare a țarului Nicolae al II-⁠lea și a țarinei Alexandra Feodorovna. A fost ucisă împreună cu familia ei la Ekaterinburg, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. A fost preamărită în rândul sfinților, ca purtătoare de patimi, de Biserica Rusă din Afara Rusiei în 1981 și de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000. Biserica Rusă o pomenește la 17 iulie (stil nou), adică 4 iulie pe stil vechi.

Copilăria

S-⁠a născut la 3 noiembrie 1895 pe stil vechi (15 noiembrie pe stil nou), la Țarskoe Selo, ca prim copil al familiei imperiale. Nașterea a fost grea, iar medicul a trebuit să folosească forcepsul, însă fetița s-⁠a născut sănătoasă. Părinții s-⁠au bucurat de ea, spunând că este un dar de la Dumnezeu. A fost botezată la 14 noiembrie.

Copiii țarului erau crescuți simplu: dormeau pe paturi de campanie, se spălau dimineața cu apă rece, iar slujitorii îi strigau pe numele mic și patronimic. Olga împărțea camera cu sora ei Tatiana, iar cele două erau numite „perechea cea mare". Mai târziu a avut frații Maria, Anastasia și Alexei.

Chipul ei

Cei care au cunoscut-⁠o o descriu ca pe o fată cinstită și darnică, cu un caracter drept, uneori iute. Învățătorul ei francez, Pierre Gilliard, spunea că are o minte foarte ageră. Îi plăcea să citească, ținea cu dragoste la muzică și cânta la pian, iar mai târziu a scris și versuri. Era foarte apropiată de tatăl ei și purta la gât un lănțișor cu o icoană a Sfântului Nicolae.

Încă din copilărie era atrasă de gândul cerului. La opt ani a aflat de moartea unei verișoare și a întrebat dacă Dumnezeu a luat-⁠o la sărbătorile Crăciunului.

Pe când fratele ei Alexei nu se născuse încă, se vorbea în Rusia că tatăl ei o va numi moștenitoare. Înainte de război, căsătoria ei era tema multor zvonuri, în Rusia și în Europa; se pomeneau Marele Duce Dmitri Pavlovici, prințul Carol al României și alții. Olga a spus că vrea să rămână în patrie, la ai ei.

Războiul

În Primul Război Mondial, Olga a lucrat ca soră de caritate într-⁠un spital militar din Țarskoe Selo, alături de mama și sora ei Tatiana. După o cădere nervoasă, s-⁠a ocupat de treburile administrative ale spitalului.

Închisoarea

După abdicarea tatălui ei din martie 1917, familia a fost arestată, mai întâi la Țarskoe Selo, apoi la Tobolsk, iar în primăvara lui 1918 la Ekaterinburg, în casa Ipatiev. În Tobolsk și Ekaterinburg Olga a încercat să păstreze unită familia și să-⁠i întărească pe cei din jur. Se știe că era mai tulburată decât surorile ei în anii de captivitate.

În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, familia a fost trezită și coborâtă într-⁠o încăpere din subsolul casei, sub pretextul că orașul nu mai este sigur. Acolo au fost uciși prin împușcare, în jurul orei două și jumătate, țarul, țarina, cei cinci copii și patru slujitori. Olga avea douăzeci și doi de ani.

Se spune că versurile „Trimite-⁠ne, Doamne, răbdare", atribuite uneori Olgăi, sunt de fapt un poem al lui Serghei Behteev, pe care ea doar l-⁠a copiat.

Moaștele și preamărirea

Trupurile au fost îngropate în ascuns într-⁠o pădure din apropiere de Ekaterinburg. Rămășițele familiei au fost găsite în 1991 și identificate prin analize ADN. La 17 iulie 1998 au fost îngropate în Catedrala Sfinților Petru și Pavel din Sankt Petersburg, între ele și cele ale Olgăi, ale părinților și ale altor două surori.

Biserica Rusă din Afara Rusiei i-⁠a canonizat pe țar și pe copiii lui în 1981, ca mucenici. Biserica Ortodoxă Rusă i-⁠a preamărit la Sinodul Arhieresc din august 2000, ca purtători de patimi, pentru smerenia, răbdarea și blândețea cu care au primit captivitatea și moartea. Ei nu au murit pentru mărturisirea credinței în fața vreunui prigonitor, iar numele de purtători de patimi spune acest lucru. Familia este numită Sfinții Purtători de Patimi Împărătești. Icoanele și slujbele îi numesc adesea mucenici.

Numele Olgăi este și numele Sfintei Olga, cea întocmai cu apostolii, pomenită la 11 iulie pe stil vechi.