Anastasia

Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna a Rusiei a fost cea mai mică dintre fiicele țarului Nicolae al II-⁠lea și ale țarinei Alexandra Feodorovna. A fost ucisă împreună cu părinții, frații și patru slujitori credincioși în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, în Casa Ipatiev din Ekaterinburg, la 17 ani. Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat în anul 2000 pe toți membrii familiei imperiale ca sfinți purtători de patimi, după ce Biserica Rusă din Străinătate făcuse același lucru, ca noi mucenici, în 1981. Pomenirea lor este la 4 iulie după calendarul vechi, adică 17 iulie după cel civil.

Copilăria

S-⁠a născut la 18 iunie 1901 (5 iunie, stil vechi), la Peterhof, ca al patrulea copil și a patra fiică a familiei imperiale. Părinții și rudele așteptau un fiu, moștenitor al tronului, așa că nașterea ei a stârnit dezamăgire. Numele ei, Anastasia, este grecesc și înseamnă a Învierii; a fost dat după o mucenică din veacul al IV-⁠lea. Era sora Marii Ducese Olga, Tatiana și Maria, cunoscute împreună prin porecla OTMA, și sora mai mare a țareviciului Alexei. Cu Maria formau în familie perechea mică, locuiau în aceeași cameră și purtau adesea rochii asemănătoare.

Copiii țarului au fost crescuți simplu: dormeau pe paturi de campanie fără perne, se spălau dimineața cu apă rece, își făceau singuri ordine în cameră și coseau lucruri care se vindeau la serbări de binefacere. Slujitorii îi spuneau Anastasia Nikolaevna, fără titlu. Cei care au cunoscut-⁠o o descriu ca pe o fată vioaie, veselă și glumeață, cu darul de a imita, destul de neascultătoare, care urca în copaci și juca feste profesorilor. Avea și mici suferințe: o slăbiciune la spate, pentru care făcea masaje, și dureri la picioare.

Anii războiului și ai arestului

În timpul războiului, ea și Maria, prea tinere pentru a fi surori medicale ca mama și surorile mai mari, au vizitat soldații răniți din spitalul de la Țarskoe Selo și au jucat cu ei dame și biliard ca să-⁠i înveselească. După izbucnirea revoluției, în februarie 1917, familia a fost pusă sub arest la Palatul Alexandru, iar țarul a abdicat la 15 martie. În august 1917 a fost mutată la Tobolsk, în Siberia, unde zilele treceau cu lecții, plimbări, spectacole făcute în casă și slujbe. Anastasia ajuta la tăiatul lemnelor, cosea și desena.

În aprilie 1918 părinții și Maria au fost duși la Ekaterinburg, în casa inginerului Ipatiev. Anastasia, Olga, Tatiana și Alexei au venit după ei la 23 mai. Familia trăia după un orar de închisoare, dar liniștită: coseau, se plimbau în grădină, jucau cărți și citeau mamei din cărți duhovnicești. Au învățat și să facă pâine. Anastasia și-⁠a sărbătorit ultima zi de naștere, a șaptesprezecea, la 18 iunie 1918. Pe când erau închiși, ea și surorile au cusut bijuterii în corsetele rochiilor, în nădejdea că s-⁠ar putea răscumpăra.

Ultima noapte

După înțelegerea oficială, Sovietul regional al Uralului a hotărât la 16 iulie uciderea familiei, de teama intrării în oraș a armatei albe. În noaptea de 16 spre 17 iulie, familia a fost trezită și coborâtă în pivniță sub pretextul unei mutări. Anastasia a luat cu ea cățelușul ei, Jimmy. Plutonul de execuție, condus de Iakov Iurovski, a tras asupra lor. După mărturii culese mai târziu, bijuteriile din corsete au oprit o parte din gloanțe, iar Anastasia a rezistat cel mai mult, așa că ucigașii au trebuit să o ucidă cu baionetele. Trupurile au fost duse într-⁠un loc din pădure, desfigurate și aruncate într-⁠o groapă. În camera surorilor s-⁠a găsit ultimul ei desen, un leagăn între doi mesteceni.

Moaștele și adevărul despre supraviețuire

Locul îngropării a rămas secret multă vreme. Din 1991 s-⁠au descoperit osemintele țarului, ale țarinei și ale trei dintre fiice, iar în 2007 pe cele ale țareviciului Alexei și ale uneia dintre surori, identificată oficial ca Maria (specialiștii au discutat care dintre cele două surori este cea găsită în 2007). Probele genetice, publicate în 2009, au arătat că nimeni din familie nu a scăpat. Zvonurile despre salvarea Anastasiei au făcut ca mai multe femei să pretindă că sunt ea, cea mai cunoscută fiind Anna Anderson, iar analizele ADN din 1994 au arătat că nu avea nicio legătură cu familia imperială. Osemintele familiei, în afară de Alexei și de una dintre fiice, au fost îngropate în Catedrala Petru și Pavel din Sankt Petersburg, în 1998.

Cinstirea

Familia țarului a fost canonizată în 1981 de Biserica Rusă din Străinătate și, în 2000, de Biserica Ortodoxă Rusă, ca sfinți purtători de patimi, pentru felul în care au primit moartea, cu blândețe și credință. Pe locul Casei Ipatiev a fost ridicată Biserica pe Sânge. La Ganina Iama, locul unde au fost ascunse trupurile, a fost întemeiată o mănăstire în cinstea familiei. Anastasia este pomenită în ziua uciderii și în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, precum și în soborurile sfinților din Ekaterinburg, Kostroma, Sankt Petersburg și Moscova.