Anastasia de Kiev

Preacuvioasa Anastasia a Kievului, în lume Marea Ducesă Alexandra Petrovna a Rusiei, a fost soția unui mare duce din familia imperială, apoi întemeietoarea Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului din Kiev și monahie. S-⁠a născut la Sankt Petersburg, la 2 iunie 1838 după stilul nou, și a trecut la Domnul la Kiev, în aprilie 1900. Biserica o amintește pentru viața închinată bolnavilor și săracilor.

Copilăria și căsnicia

Alexandra era cea mai mare dintre cei opt copii ai ducelui Petru de Oldenburg și ai prințesei Therese de Nassau-⁠Weilburg. Tatăl ei era fiul Marii Ducese Ecaterina Pavlovna, fiica țarului Paul I, așa că familia era strâns legată de dinastia Romanov. Părinții, oameni de artă și mari binefăcători, au crescut-⁠o într-⁠o casă liniștită, departe de zgomotul curții, au învățat-⁠o limbi străine, muzică, pictură și călărie și au trezit în ea dragostea de a sluji pe cei lipsiți. A fost atrasă de medicină, de istoria Rusiei și de rezolvarea problemelor sociale ale săracilor.

În 1855 s-⁠a logodit cu Marele Duce Nicolae Nicolaevici, al treilea fiu al țarului Nicolae I, iar căsătoria a avut loc la 6 februarie 1856, la Peterhof. Crescută în Biserica luterană, Alexandra a trecut la ortodoxie la începutul anului 1856 și a primit numele Alexandra Petrovna. Au avut doi fii, Nicolae (1856-1929) și Petru (1864-1931). Căsătoria fusese aranjată de familiile lor, în nădejdea că ea va avea o înrâurire bună asupra soțului, dar a fost nefericită. Alexandra era simplă, serioasă, îmbrăcată modest și ferită de viața mondenă.

Fapta milostivirii

Încă din primii ani ai căsniciei, ea s-⁠a ocupat de faceri de bine: a deschis la Sankt Petersburg un spital, un dispensar, un cămin pentru orfane și o școală pentru surori medicale, iar în 1865 a întemeiat un institut de pregătire a surorilor de caritate. A întemeiat și obștea Acoperământul Maicii Domnului pentru surori de caritate, din care a crescut un mare spital pentru săraci.

În același an 1865, soțul ei a început o relație cu o balerină și a întemeiat o a doua familie. Despărțirea a devenit un fapt, iar în 1879 el a izgonit-⁠o din casa lor. O cădere din trăsură i-⁠a vătămat grav coloana și a lăsat-⁠o aproape paralizată. În 1880, țarul Alexandru al II-⁠lea, cumnatul ei, a trimis-⁠o în străinătate, sub pretextul unui tratament; anul următor, cu îngăduința țarului Alexandru al III-⁠lea, s-⁠a stabilit la Kiev.

La Kiev

La Kiev a dobândit teren și, în 1889, a întemeiat Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, o mănăstire de monahii care slujeau ca surori medicale și aveau un spital propriu, unde bolnavii săraci erau tratați fără plată. Icoana Maicii Domnului de la Pocaev, dăruită tatălui ei de monahii de la Lavra Pocaev, a ajuns una dintre principalele odoare ale mănăstirii. După mai multe operații și rugăciune neîncetată, ea a putut din nou să meargă.

Obștea cuprindea o farmacie și un dispensar gratuit, unde se primeau până la cinci sute de bolnavi pe zi, un spital pentru femei, o școală pentru fete, ateliere, o casă pentru drumeți, adăposturi pentru văduve, orfani, femei fără nădejde de vindecare și orbi. Așezămintele medicale erau la nivelul științei vremii, cu primul aparat cu raze X din Kiev, iar printre medicii lor s-⁠a numărat Danilo Zabolotnîi. Sora Alexandra, care fusese altădată asistenta lui Serghei Botkin, ajuta chiar la operații și îngrijea bolnavi contagioși. În popor era numită „Mama cea Mare”.

A primit tunderea în monahism sub numele Anastasia, în taină, ascunzând-⁠o până la moarte. Izvoarele spun că aceasta s-⁠a întâmplat în 1889, sau după moartea soțului ei, la 13 aprilie 1891. În 1892 a fost operată cu succes de cancer la sân. A trecut la Domnul în mănăstirea întemeiată de ea, în 1900.

Cinstirea

La 24 noiembrie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei) a canonizat-⁠o în rândul preacuvioșilor, ca sfântă cinstită local în eparhia Kievului. Mănăstirea ei din Kiev păstrează pomenirea milostivirii sale.