Berta de Blangy

Sfânta Cuvioasă Berta de Blangy (numită și Berta de Artois) a fost o stareță franca și anglo-⁠saxonă de neam nobil, născută la mijlocul secolului al VII-⁠lea și adormită la 4 iulie 725. Era fiica contelui Rigobert, mai-⁠marele palatului sub regele Clovis al II-⁠lea, înaintea lui Ebroin; mama ei, Ursana, era fiica regelui Kent-⁠ului din Anglia. La douăzeci de ani s-⁠a căsătorit cu Siegfried, o rudă a regelui. Când soțul ei a murit, în 672, după aproape douăzeci de ani de căsnicie și cinci fiice, Berta s-⁠a hotărât să intre în viața monahală. În 682 sau 685 a întemeiat o mănăstire la Blangy, în Artois (azi Blangy-⁠sur-⁠Ternoise), unde s-⁠a retras cu cele două fiice mai mari, Deotila și Gertruda.

Mai târziu fiica ei, Deotila, i-⁠a urmat ca stareță, iar Berta s-⁠a retras să trăiască ca recluză, dedicată numai rugăciunii. A murit de moarte firească, la o vârstă înaintată. Este pomenită la 4 iulie, ca sfântă a Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfântă a Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.