Sari la conținut

Sfinții Noi mucenici

Cei patru noi mucenici din Rethymno

Gheorghe, Manuel, Angelis și Nicolae Tețepes, mucenici din Rethymno, uciși în 1824; cinstiți local.

Prăznuire
28 octombriestil vechi 10 noiembrie
Adormit
1824secolul XIX
Locul
Rethymno, Crete

Viața

Cei patru noi mucenici din Rethymno, Gheorghe, Manuil, Anghelis și Nicolae Tetzepes, au fost patru rudești cripto-⁠creștini din satul Melambes, decapitați la Rethymno, la 28 octombrie 1824. Sunt cinstiți ca mucenici noi, local din 1837, iar un act patriarhal și sinodal din 29 august 1977 le-⁠a întărit sfințenia. Se pomenesc la 28 octombrie.

Anghelis și fratele său Manuil, fiii lui Ioan Tetzepes, erau bărbați căsătoriți, cu copii și cu stare, care locuiau în Melambes, lângă Rethymno. Verii lor, Gheorghe și Nicolae, fiii lui Constantin Tetzepes, trăiau și ei acolo, tot căsătoriți, cu copii. Toți patru erau agricultori. Cum insula era sub stăpânire turcească, erau cripto-⁠creștini, ca mulți alții: aveau oficial nume turcești și respectau în aparență obiceiurile islamului, dar rămâneau credincioși tradițiilor Bisericii Ortodoxe. Au luptat cu vitejie în Războiul de Independență, din 1821 până în 1824 și, când turcii au recucerit Creta cu ajutorul trupelor egiptene, nu s-⁠au mai temut să-⁠și mărturisească credința.

Curând după întoarcerea turcilor la putere, perceptorii de impozite au mers din sat în sat să strângă darea impusă creștinilor. Cei patru, pe care toți îi socoteau musulmani, au venit să plătească dările cu ceilalți creștini. Au spus că sunt creștini din tinerețe și că așteptau doar clipa să se unească cu Hristos prin mucenicie. Au fost închiși pe la iulie 1824.

Pașa Mehmet nu a izbutit să-⁠i convingă să primească islamul și a poruncit crainicului său să vestească: „Mâine dimineață, marți, cei patru necredincioși vor fi executați la Poarta Mare. Vor fi evenimente interesante, cu mulți măscărici. Cofetăriile și celelalte prăvălii vor fi închise. Turcii și grecii vor veni la spectacol”. Au fost decapitați la 28 octombrie 1824, la Poarta Mare din zidul venețian, cu „Doamne, miluiește” pe buze până la sfârșit. Moaștele lor au strălucit de lumină necreată, în cele trei zile în care au fost lăsate în batjocură acolo unde fuseseră uciși. Apoi Antonie Papadakis, tălmaciul pașei, a cerut îngăduința să-⁠i îngroape, și creștini cucernici i-⁠au adunat și i-⁠au îngropat la Mănăstirea Sfântul Constantin, numită Arcadi. Un căpitan de corabie rus, aflat în port, a luat părți din moaște și le-⁠a dus în Rusia.

De atunci, cei patru noi mucenici au săvârșit multe minuni. Cele patru cranii ale lor se păstrează în biserica ce le poartă numele din Rethymno.

Prăznuiți în aceeași zi 28 octombrie