Ecbert de York

Ecbert de York (Ecgbert, Egbert) a fost arhiepiscop al Yorkului în veacul al VIII-⁠lea și a adormit la 19 noiembrie 766. O sursă germană spune că este cinstit ca sfânt; alte surse de care dispunem nu amintesc cultul, deci statutul lui de sfânt rămâne nesigur.

Era fiul lui Eata, din neamul regilor Berniciei, și fratele lui Eadberht, rege al Northumbriei între 737 și 758. A mers la Roma cu un alt frate, Ecgred, care a murit în călătorie, și acolo a fost hirotonit diacon. Alcuin îl numește elevul Cuviosului Beda, dar acest lucru poate fi spus în sens larg, ca elev al scrierilor lui; Beda l-⁠a vizitat la York în 733. Ecbert a fost numit episcop al Yorkului în jurul anului 732 (alte surse dau 734) de vărul său, regele Ceolwulf, iar papa Grigorie al III-⁠lea i-⁠a dat pallium în 735, astfel că a întemeiat arhiepiscopia Yorkului. Cei doi frați, el și regele, au lucrat împreună în treburile bisericești și li s-⁠a interzis de la Roma să treacă pământurile Bisericii sub stăpâniri laice. În scrisoarea sa din 734, Beda l-⁠a îndemnat să citească Pastorala lui Grigorie cel Mare, să împartă eparhia mare și să întărească mănăstirile, dar Ecbert nu a împărțit eparhia. Sfântul Bonifaciu i-⁠a scris cerându-⁠i sprijin împotriva lui Æthelbald al Merciei și cărți ale lui Beda.

A întemeiat la York o școală care, după istoricul Peter Hunter Blair, a întrecut sau a egalat mănăstirile Wearmouth și Jarrow, și o bibliotecă fără egal în Apusul de atunci. Printre elevii școlii a fost Alcuin, iar Liudger, primul episcop de Münster, și Aluberht au învățat și ei acolo. A scris Dialogus ecclesiasticae institutionis, un cod de legi pentru cler. Alte scrieri puse pe seama lui în Evul Mediu (colecții de canoane, un penitențial, un pontifical) nu sunt socotite autentice de cercetătorii de azi. A fost îngropat în catedrala sa din York.