Faron de Meaux

Sfântul Ierarh Faron de Meaux (Burgundofaro) a fost episcop al Meaux-⁠ului, în Galia, între 625 și 637, și a adormit în jurul anului 675. Fusese conte de Guînes, se trăgea dintr-⁠o veche familie nobilă burgundă, numită după el faronizi, și a încurajat mult monahismul. Este un sfânt al Bisericii ortodoxe și al celei romane, ca sfânt al Bisericii nedespărțite.

Tatăl său, Ageneric, era unul dintre marii seniori ai curții lui Teodebert al II-⁠lea; frații lui, Waldebert și Chagnoald, au devenit unul egumen la Luxeuil, celălalt episcop de Laon, iar sora lui, Burgundofara, a întemeiat mănăstirea Faremoutiers. Și-⁠a petrecut tinerețea la curtea lui Teodebert al II-⁠lea, apoi a slujit pe urmașii lui, și a fost cunoscut pentru dragostea de a-⁠i ușura pe cei în nevoie. Odată, supărat pe vorbele obraznice ale unor soli saxoni, regele Clotar i-⁠a închis și a jurat să-⁠i omoare; Faron a obținut mai întâi să amâne executarea cu douăzeci și patru de ore, apoi să-⁠i ierte și să-⁠i trimită acasă încărcați de daruri.

Prin convorbirea cu sora sa a luat hotărârea să lase viața de la curte. Soția lui, Blidechilde, a avut aceeași dorință și s-⁠au despărțit de comun acord: ea a primit vălul monahal și s-⁠a retras într-⁠un loc singuratic pe una din moșiile ei, iar el s-⁠a tuns și a intrat în clerul din Meaux. A urmat pe Gundoald ca episcop. A ridicat o mănăstire la Estrouanne, lângă portul Wissant. L-⁠a ajutat pe Sfântul Fiacriu, care voia să trăiască în singurătate în pădure, dându-⁠i un loc la Breuil, în ținutul Brie, unde acesta a zidit un paraclis închinat Maicii Domnului, un ospiciu pentru străini și o chilie.

Este pomenit la 28 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).