Filaret Priahin

Sfântul Cuvios Mucenic Filaret Priahin, egumen, s-⁠a născut la 29 august 1880 în satul Ciulkovo din ținutul Pronsk, gubernia Reazan, în familia țăranului Trofim Priahin, și la botez a primit numele Ioan. A murit în lagăr la 7 martie 1942, după ce a fost prigonit pentru credință și pentru credincioșii care se adunau în jurul lui.

Monahul de la Pronsk

A învățat carte acasă și la șaptesprezece ani, cu dorința fierbinte de a sluji lui Hristos și Sfintei Lui Biserici, a intrat la Pustia Spasski din apropierea orașului Pronsk, unde, pe lângă ascultările gospodărești, a avut ascultarea de la strană. La 21 aprilie 1913 a fost tuns în monahism cu numele Filaret, la 18 august același an a fost hirotonit ierodiacon, iar la 16 noiembrie 1914 ieromonah.

Sfințenia principală a pustiei era o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Ajutătoarea celor păcătoși, cu care frații mergeau în procesiuni prin satele vecine. Împreună cu ei mergea la procesiuni și făcea moleburi și ieromonahul Filaret. După ce, în 1919, ateii au închis pustia, părintele Filaret a dus icoana în biserica din satul Sreznevo din raionul Șilov, regiunea Reazan, unde a început să slujească. Arhiepiscopul Veniamin Muratovski al Reazanului și Zarainskului i-⁠a dat binecuvântare să reia obiceiul mănăstirii de a umbla cu icoana prin sate, iar la 29 mai (11 iunie) s-⁠a stabilit în parohie prăznuirea icoanei. În acea zi veneau în sat până la opt mii de închinători și până la douăzeci de preoți. În 1926 părintele Filaret a fost ridicat la treapta de egumen.

Arestarea și lagărul

În iulie 1930, secția din Reazan a OGPU a raportat conducerii de la Moscova că în satul Sreznevo, la 11 iunie, de hramul bisericii, a avut loc o mare afluență de închinători, cam opt mii, și că aceasta se explică prin faptul că în sat slujește un oarecare Filaret, care are o icoană făcătoare de minuni, face zilnic moleburi și alte slujbe la care iau parte mai mulți preoți, monahi și monahine. Raportul mai spunea că în timpul colectivizării pelerinajul țăranilor din satele din jur, mai ales al femeilor, fusese deosebit de mare și că, după ce se întâlneau cu Filaret, aceștia nu intrau în colhoz, iar cei intrați se retrăgeau repede. Au fost luate măsuri urgente ca să se paralizeze activitatea lui.

Părintele Filaret vedea că autoritățile îl urmăresc și, știind că peste tot se fac arestări de clerici, monahi și mireni, îi înștiința pe cei care veneau la biserică să se roage că se apropie vremea întemnițării lui. El însuși era pregătit de mult și avea mereu atârnat pe perete un săculeț cu rufe. La 31 mai 1931 a fost arestat. La întrebările anchetatorului a spus că a stat douăzeci de ani în mănăstirea Spasski, că uciderea țarului Nicolae al II-⁠lea a zguduit mănăstirea, că în 1919 mănăstirea a fost împrăștiată, averea jefuită, iar în clădiri au fost așezate felurite instituții, că toți monahii și novicii s-⁠au risipit și au trăit lângă biserici, în căsuțele paznicilor, rămânând urmași credincioși ai lui Hristos. A adăugat că este dușman al puterii sovietice, pentru că aceasta merge mereu împotriva Bisericii Ortodoxe și a religiei. La 12 noiembrie 1931 Colegiul OGPU l-⁠a osândit la cinci ani de lagăr de concentrare, și a fost trimis la construcția Canalului Marea Albă-⁠Marea Baltică.

Anii din urmă

La sfârșitul pedepsei, în 1936, părintele Filaret s-⁠a întors la Reazan, a mers la arhiepiscopul Iuvenalie Maslovski, care l-⁠a sfătuit să plece din oraș, unde putea fi arestat iar, și să se ducă la Tver, unde, ca om nou, va fi mai puțin băgat în seamă și va fi mai liniștit. La Tver a cunoscut un preot de la biserica edinoverților, adică a vechilor-⁠credincioși uniți cu Biserica Ortodoxă, care i-⁠a găsit o locuință în care a trăit cam doi ani, apoi s-⁠a mutat la o rudă îndepărtată din satul Trubino. Cât a stat la Tver, mergea la biserica icoanei Maicii Domnului Rugul Aprins, unde slujea arhiepiscopul Tadeu Uspenski, iar după arestarea lui, la ultima biserică rămasă deschisă din oraș, de pe cimitirul Volîn, unde slujea episcopul Paladie Șerstennikov. În 1938 episcopul Paladie i-⁠a propus să ocupe un loc de preot în satul Konakovo, dar autoritățile de acolo au refuzat să-⁠i dea viză de ședere, așa că s-⁠a întors la Trubino.

În august 1939, oamenii NKVD au făcut arestări la Tver și l-⁠au arestat și pe episcopul Paladie. La 28 august, când părintele Filaret a venit la biserică la praznicul Adormirii Maicii Domnului, un diacon i-⁠a spus că NKVD-⁠iștii au venit să-⁠l aresteze și l-⁠a sfătuit să fugă numaidecât. Împreună cu ruda la care locuia, a plecat pe la desișuri din oraș spre Trubino, dar chiar în seara aceea a fost arestat și dus la închisoarea din Tver. Anchetele au durat trei luni. La toate, părintele Filaret a refuzat categoric să se recunoască vinovat. Atunci anchetatorii i-⁠au prezentat fragmente din mărturiile episcopului Paladie, care, colaborând strâns cu ei, acceptase să semneze mărturii mincinoase și să afirme la confruntare că egumenul Filaret este membru al unui grup antisovietic și monarhist. Întrebat în ce se recunoaște vinovat, a răspuns că i-⁠a spus episcopului Paladie învinuiri antisovietice, acuzând puterea sovietică de strâmtorarea religiei și prigonirea clerului și numind-⁠o puterea lui antihrist, dar că nu a făcut niciodată parte din vreun grup antisovietic și nu se recunoaște vinovat în aceasta.

La 4 martie 1940, Consfătuirea Specială de pe lângă NKVD l-⁠a osândit pe părintele Filaret la trei ani într-⁠un lagăr de muncă. Egumenul Filaret Priahin a murit la 7 martie 1942 în secția Novo-⁠Ivanovsk a lagărului Mariinsk din regiunea Kemerovo și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut. Este pomenit la 23 iunie. Anul canonizării nu este dat.