Filotei Aghioritul

Filotei Aghioritul a fost un cuvios, monah la Mănăstirea Dionisiu de pe Athos, născut în 1526 la Chrisopolis (lângă Kavala) și adormit în 1610. Părinții lui, din Elateia din Asia Mică, au fugit de agareni la Chrisopolis; după moartea tatălui, mama sa, Evdochia, a rămas cu doi băieți, între care Teofil. Cei doi au fost luați de turci ca să fie crescuți în islam, dar au rămas statornici în credință, iar Maica Domnului i-⁠a scăpat în chip minunat din robie și le-⁠a poruncit să se facă monahi la o mănăstire a ei din Neapole. Teofil a primit la tundere numele Filotei. Evdochia, între timp, se închisese într-⁠o mănăstire de maici din apropiere; într-⁠o zi de mare sărbătoare, auzind un monah chemându-⁠l pe Filotei, i-⁠a recunoscut glasul. După o regăsire cu lacrimi, toți trei s-⁠au dăruit și mai mult nevoinței. Diavolul l-⁠a atacat pe Filotei prin ispita unei maici stăpânite de un duh al desfrâului, dar el a scăpat, ca Iosif cel curat.

Pe la 1551, la douăzeci și cinci de ani, a plecat pe Athos și s-⁠a așezat la Dionisiu, unde nevoințele, smerenia și râvna lui au câștigat admirația tuturor. După câțiva ani de ascultare a făcut pe bolnavul și pe surdul, ca să primească binecuvântarea de a se retrage într-⁠o peșteră din apropiere, unde s-⁠a dedicat rugăciunii curate și a răbdat atacurile demonilor. Când s-⁠a aflat că nu era bolnav, s-⁠a mutat în alt loc, ca să scape de laude, și a avut trei ucenici. Atunci a devenit cunoscut prin minuni și prin darul vederii dinainte.

La optzeci și patru de ani, simțind că vremea plecării era aproape, a poruncit ucenicilor să nu-⁠l îngroape, ci să-⁠i arunce trupul fără ceremonie în adâncul pădurii, ca să-⁠l mănânce fiarele. Ei au făcut așa, cu inima apăsată, după ce a adormit în 1610. Dumnezeu nu a lăsat însă moaștele lui să fie batjocorite. Peste ceva timp, un monah de la Dionisiu, care pescuia pe țărm, a văzut o lumină mare și, crezând că arde pădurea, a alergat acolo și a găsit capul sfântului. L-⁠a dus ucenicilor, iar capul a fost cinstit de toți. Astăzi se păstrează la Mănăstirea Petra din Tesalia, într-⁠o cutie de argint, iar în 1972 bătrânul Gavriil Dionisiatul a adus o părticică la Dionisiu din mănăstirea din Koroni.