Ghenadie Parfentiev

Cuviosul mucenic Ghenadie Parfentiev (în lume Grigorie Serghieevici, 1864-1919) a fost arhimandrit și egumen al Mănăstirii Proroțki din Iarensk, regiunea Vîatka, și a fost împușcat la Vîatka la 10 noiembrie 1919. A fost numărat între Noii Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse de Sfântul Sinod, la 23-24 septembrie 2021; se pomenește la 28 octombrie (10 noiembrie).

S-⁠a născut în 1864 în gubernia Kursk, într-⁠o familie de țărani. În 1886 a intrat la pustia Sofronie din Molciansk, de lângă Putivl. În 1895 a venit, novice, la Mănăstirea Aleksandr Nevski de la Filevka, unde a primit monahismul în 1896 și a fost hirotonit ierodiacon. În 1897 a fost mutat la Mănăstirea Adormirii Triphon, unde a fost hirotonit ieromonah în 1900. În 1902 a fost numit egumen al Mănăstirii Proroțki din Iarensk. Episcopul Veniamin Milov a scris în jurnalul său despre atmosfera pașnică, plină de har, care domnea la mănăstire sub conducerea lui. Egumenul se bucura de autoritate în popor, îi îndruma pe cei din mănăstirile de maici din împrejurimi și a ajutat la întemeierea mănăstirii de maici Acoperământul Maicii Domnului din ținutul Kotelnici. În 1918 a fost ridicat arhimandrit.

Puterea sovietică a hotărât să închidă mănăstirea din pricina prestigiului pe care îl avea printre țărani și a început la 10 septembrie 1918 să-⁠i confiște o mare parte din avere. În noiembrie 1918 părintele Ghenadie a fost reținut și trimis la Vîatka, dar în ianuarie 1919 s-⁠a întors în mănăstire. Curând frații au primit ordin să plece până la 2 februarie 1919. Arhimandritul s-⁠a străduit să pregătească tot ce trebuia pentru ca frații să poată continua viața monahală în noile condiții și, la începutul lui februarie, a încercat să salveze biserica mănăstirii dând-⁠o unei comunități de credincioși din satele din jur.

La 16 februarie 1919 a fost arestat din nou. Cekiștii din Iarensk au încercat la interogatoriu să afle unde sunt ascunse secara și odoarele mănăstirii. El a răspuns scurt: „Despre secară și făină nu pot spune nimic, iar odoarele mănăstirii sunt la biserică”. În aprilie 1919, aflat în închisoarea din Vîatka, a fost condamnat la moarte pentru că, răspunzător de întreaga mănăstire, ascunsese grâu și făină pentru săvârșirea rânduielilor bisericești. A fost împușcat la 10 noiembrie 1919.