Ioan de la Tula

Sfântul Ioan de la Tula (în lume Ivan Stepanovici Kotelnikov), nebun pentru Hristos, s-⁠a născut la 23 septembrie 1773 la Tula, într-⁠o familie de negustori, și a adormit în ianuarie 1850. Este cinstit ca sfânt local al eparhiei Tula, canonizat în 1988. Este pomenit la 25 ianuarie, ziua adormirii (12 ianuarie după calendarul vechi), și la 3 august, în soborul sfinților din Tula.

Tinerețea și nebunia pentru Hristos

A fost fiul negustorului Stepan Romanovici și al Anei Dmitrievna Kotelnikov și a fost botezat în cinstea Apostolului Ioan Teologul. Familia ținea de parohia bisericii Înălțării Crucii. Casa Kotelnikov se afla pe strada Posolskaia (azi Sovețkaia) și a fost dărâmată în anii 1930. Ioan îi ajuta tatălui său, care făcea negoț cu lemn. Cu treburile negoțului ajungea adesea la Serpuhov, unde a cunoscut-⁠o pe fericita Eufrosina Koliupanovskaia, care se nevoia lângă mănăstirea Introducerii Maicii Domnului, Vladîcnîi. Această cunoștință a hotărât drumul lui de mai târziu. După moartea tatălui, în 1791, Ioan, în vârstă de șaptesprezece ani, cu binecuvântarea fericitei Eufrosina, a luat nevoința nebuniei pentru Hristos, a părăsit casa părintească și a dus o viață de rătăcitor. Rudele au încercat să-⁠l aducă înapoi, silindu-⁠l, încuindu-⁠l în casă, dar el se întorcea de fiecare dată la viața aleasă. Purta un halat scurt, găurit, vărgat, umbla desculț și trăia din milostenie. Hainele calde și banii primiți în dar îi dădea celor lipsiți. Nopțile le petrecea în rugăciune în pridvorul catedralei Adormirii din kremlinul Tulei sau în pridvorul bisericii Sfântul Nicolae (Nikolo-⁠Ciasovenskaia).

Minunile

După izvoarele vieții, Ioan avea darul prevederii. Un caz din literatura sfântă: un cioban care păzea turma a văzut cum Ioan a mers pe suprafața râului Upa. Nevoitorul i-⁠a poruncit ciobanului să păstreze taina până la moartea lui. Ioan cerceta casele orășenilor, le mustra păcatele ascunse, îi mângâia în necazuri și proorocea incendii. Astfel, înaintea marelui incendiu din 1834, a fugit pe străzi, fluturând mâinile și suflând în toate părțile. În unele case a cerut apă și a stropit zidurile. După spusa orășenilor, în vremea incendiului au rămas întregi tocmai acele case. În ajunul incendiului a mers pe la toate chiliile de lemn ale mănăstirii Adormirii și a închis în fiecare burlanele sobelor. În incendiul care a urmat, mănăstirea a rămas întreagă, în vreme ce toate clădirile din jur au ars.

Ioan cerceta casele în care capii familiilor erau beți, aducând femeilor bani și lucruri. Odată, într-⁠o asemenea casă, a găsit o femeie cu copii într-⁠o stare cumplită după o ceartă cu soțul bețiv. Nevoitorul a cerut să i se aducă vin și l-⁠a vărsat pe podea. După aceea, stăpânul casei a încetat să mai bea. Ioan de la Tula este cinstit ca ocrotitor al celor ce se luptă cu păcatul beției. La biserica Nikolo-⁠Ciasovenskaia s-⁠a întemeiat Societatea de cumpătare a orașului Tula.

Adormirea și cinstirea

Ioan a spus rudelor ziua morții lui. În ultimele ceasuri ale vieții l-⁠a spovedit și l-⁠a împărtășit preotul bisericii Înălțării Crucii, Vasile Ivanovici Glagolev. A murit la 12 ianuarie 1850. Știrile despre prima lui îngropare diferă: după unele, a fost îngropat la cimitirul Tuturor Sfinților, după altele în pridvorul bisericii Nikolo-⁠Ciasovenskaia, pe locul rugăciunilor lui de noapte. În 1935 biserica Sfântul Nicolae a fost închisă și în curând dărâmată, iar rămășițele nevoitorului au fost mutate de credincioși la cimitirul Tuturor Sfinților.

În 1988, la împlinirea a o mie de ani de la botezul Rusiei, Ioan de la Tula a fost numărat între sfinții cinstiți local ai eparhiei Tula. Moaștele lui au fost aflate la 3 august 1990 și au stat în biserica de jos a catedralei Tuturor Sfinților. Din 2007 racla cu moaștele este în catedrala Adormirii din Tula, în biserica de jos a Tuturor Sfinților din Tula. În numele lui a fost sfințit paraclisul din stânga al bisericii Pokrovsko-⁠Feodosievskaia din Tula. Părticele din moaște se păstrează în mai multe biserici din regiunea Tula, precum și în mănăstiri și biserici din regiunea Novosibirsk, din Kazahstan și din alte părți. În 2002 s-⁠a întemeiat la Tula Societatea medicilor ortodocși „Ioan de la Tula”. Pe icoane este înfățișat în zdrențe, desculț, adesea cu toiag în mână, cu fața de bătrân, cu obrajii supți și cu privirea pătrunzătoare.