Ioan Melnițki

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Melnițki, diacon, s-⁠a născut în 1878 în satul Șeteevo, ținutul Udomlea, gubernia Tver, în familia țăranului Petru Melnițki. În 1899 a terminat clasa a treia a Seminarului din Tver, după care a trebuit să lase învățătura ca să-⁠și ajute tatăl în gospodărie. Gândul de a se dărui în întregime slujirii lui Dumnezeu nu l-⁠a părăsit, și a cerut episcopului eparhiei. La 5 mai 1907 a fost numit psalt la biserica din satul Vorotilovo, ținutul Bejeț, și întărit în funcție la 19 iunie 1908. La 21 noiembrie 1908 a fost hirotonit diacon pentru aceeași biserică. În tot acest timp a fost învățător și catihet la școala parohială din Vorotilovo și catihet la școala zemstvei din Novino, fiind lăudat de conducere „pentru predarea fără plată și osârdnică a Legii lui Dumnezeu”. Slujirea lui la biserică și la școală a ținut până în 1918. În vara lui 1918 a fost mutat la biserica din satul Ilova, ținutul Vîșnîi Voloceok, unde a slujit până la începutul prigoanei din 1929.

În 1930 a fost lipsit de gospodărie, sprijinul familiei lui, a soției și a celor șase copii, cei mai mici având numai șapte și cinci ani. La 9 martie 1930 a fost condamnat la doi ani de lagăr de muncă de corecție pentru neplata impozitelor. Eliberat la 20 martie 1932 din colonia de muncă de la Zavidovo, a cerut Sfântului Arhiepiscop Tadeu să-⁠l numească la o biserică din eparhie. În 1933 a primit loc în satul Taltsî, unde s-⁠a mutat și familia, și a slujit aici până la noile prigoane. A fost arestat imediat după sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, la 15 octombrie 1937, și interogat a doua zi. Președintele colhozului „Stalin” și un comsomolist local au spus că în iulie 1937, de sărbătoare, el îi îndemnase pe locuitori că oricât ar munci în colhoz tot nu le va fi mai bine, să-⁠și amintească de Dumnezeu, să vină la biserică și să se roage, fiindcă a munci de sărbătoare e păcat. În urma lui, toți colhoznicii ar fi lipsit două zile de la muncă în plin sezon al muncilor câmpului. La fel, la 15 august 1937, i-⁠ar fi chemat să nu lucreze și să se roage pentru schimbarea puterii. La 23 septembrie, la adunarea generală a satului despre autoimpozitare, ar fi spus că puterea sovietică ia mult de la țărani.

Nu e lesne de spus dacă martorii povesteau ce auziseră ei înșiși sau toate răspunsurile le puseseră în urechi anchetatorul. În aceeași zi a fost interogat părintele Ioan. A negat orice activitate contrarevoluționară. A spus că vorbise cu unii oameni că în colhoz se trăiește rău și foamea e mare, iar dacă aceste condiții rele sunt trimise, poate este pentru ca apoi să se trăiască mai bine, și că spusese să nu se lucreze de sărbători. Despre prezența la biserică a spus: „Dacă vreți să nu vi se închidă biserica, trebuie să o frecventați cât mai des”. La adunarea din septembrie spusese că a fost prezent, dar nu s-⁠a ridicat să vorbească, fiindcă plecase acasă înainte de sfârșit. A doua zi ancheta s-⁠a încheiat, materialele au fost date troicii, iar părintele a fost mutat la închisoarea din Ostașkov. La 1 noiembrie troica l-⁠a condamnat la moarte. Diaconul Ioan Melnițki a fost împușcat la 3 noiembrie 1937. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000.

Biserica îl pomenește la 3 noiembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților din Tver.