Iona Aghioritul

Sfântul Cuvios Mucenic Iona Aghioritul, pe numele din lume Ivan Andreevici Șankov, s-⁠a născut la 20 iulie 1879 în satul Solțino, în ținutul Reazan din Rusia, într-⁠o familie evlavioasă de negustori. Tatăl său, Andrei Nichitici, făcea comerț cu pâine la Moscova. Când Ivan avea unsprezece ani, mama lui s-⁠a îmbolnăvit greu și a plecat cu el în satul ei de naștere, unde a murit; el s-⁠a întors apoi la Moscova, la tatăl său, a terminat școala și a început să lucreze în negoț.

Inima tânărului nu se lăsa atrasă nici de negoț, nici de viața de familie. În familia lor exista obiceiul de a închina unul dintre copii slujirii lui Dumnezeu, iar Ivan a dorit să meargă la Athos și să se facă monah. În 1897, la optsprezece ani, a ajuns la Muntele Athos și a intrat novice în Mănăstirea Sfântul Pantelimon. A fost tuns rasofor cu numele Iona, a primit mantia în 1902, a fost hirotonit ierodiacon în 1905 și ieromonah în 1913. Ascultarea și-⁠a făcut-⁠o la cancelarie, iar din martie 1914 a fost trimis la metocul din Constantinopol. În iulie 1914, când toți rușii au fost izgoniți din oraș, a plecat de acolo.

În Rusia a fost rânduit la metocul mănăstirii la Odesa și a slujit acolo până în 1923, când autoritățile atee l-⁠au închis. A slujit apoi la biserica Bunei Vestiri din Odesa până în 1927, când a fost închisă și aceasta, și după aceea la biserica Tuturor Sfinților din cimitir, închisă și ea în 1930. În același an a primit o scrisoare de acasă: preotul satului Alpatevo, la câțiva kilometri de Solțino, murise, iar sătenii îl chemau să slujească în biserica lor. Părintele Iona s-⁠a dus și a slujit acolo până la arestare.

La sfârșitul lui 1937, în valul de prigoane împotriva Bisericii Ruse, organele NKVD au început să adune mărturii împotriva lui. Martorii au spus că în 1937 se pusese problema închiderii bisericii și a predării clădirii pentru școală, că el înștiințase credincioșii, care veniseră la adunare și o împiedicaseră, și că ar fi vorbit împotriva puterii. La 24 februarie 1938 a fost arestat și închis la Kolomna. A refuzat să semneze ordinul de arestare. La interogatorii a respins învinuirea de propagandă contrarevoluționară, spunând că nu a făcut așa ceva.

La 7 iunie 1938 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. A fost adus la Moscova, în închisoarea Taganka, unde la 13 iunie a fost fotografiat. A fost împușcat la 4 iulie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună la poligonul Butovo, lângă Moscova. Este pomenit la 4 iulie în calendarul Bisericii Greciei (stil nou).