Stanislav Nasadil

Sfântul Preotmucenic Stanislav Nasadil (20 octombrie 1907 - 28 iunie 1941) a fost un preot ceh al Bisericii Ortodoxe Sârbe, mort ca mucenic în lagărul ustașilor de la Jadovno, în al Doilea Război Mondial. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și Slovaciei la 9 iunie 2019. Se pomenește la 4 iulie pe stilul vechi (17 iulie pe cel nou), împreună cu preotmucenicul Sava al Karlovacului de Sus și cu cei care au pătimit cu el, după izvorul sârb.

Tinerețea

S-⁠a născut la 20 octombrie 1907 la Loštice, în Austro-⁠Ungaria (azi regiunea Olomouc, Cehia), fiul părintelui František Nasadil și al soției lui, Františka. Avea patru frați. A urmat școala populară, apoi școala orășenească. În 1921 și 1922 familia s-⁠a lepădat de credința romano-⁠catolică, iar în 1924 s-⁠a alăturat Bisericii Ortodoxe în curs de înființare, sub conducerea episcopului Gorazd Pavlík, care avea să sufere și el mucenicia în același război.

Tânăr fiind, s-⁠a hotărât pentru chemarea creștină. În 1923 a fost trimis, cu alți paisprezece elevi, la un seminar al Bisericii Ortodoxe Sârbe, în vremea refacerii ortodoxiei în Cehoslovacia. Izvoarele nu se potrivesc asupra locului: cel englez spune că a învățat la seminarul Sfântului Ioan Teologul din Bitola și că în 1928 și-⁠a încheiat studiile cu examenul de absolvire la seminarul Sfântului Sava, iar cel sârb spune că a început la Sremski Karlovci și le-⁠a sfârșit în 1928 la seminarul din Bitola. Apoi s-⁠a întors acasă și a lucrat în slujba Bisericii și ca traducător la fabricile de încălțăminte Baťa din Zlín. La 6 iulie 1931 s-⁠a căsătorit cu Leopoldina, născută Pestlová (Desanka), și în același an s-⁠a născut fiul lor Dalibor, numit Stanko.

În 1932 sau 1933 a plecat în Regatul Iugoslaviei. La 11 martie 1933 a fost hirotonit diacon de episcopul Irineu al Bacicăi și a doua zi preot. După hirotonie a lucrat ca preot ajutător în parohia Stara Moravica, din eparhia Karlovacului de Sus, apoi a devenit paroh în Lička Jesenica, în Croația, la biserica Sfântul Proroc Ilie. În 1935 s-⁠a alăturat și familia lui, și curând i s-⁠a născut fiul Branko. Ca preot s-⁠a bucurat de mare cinste, iar era înzestrat muzical și cânta la vioară.

Mucenicia

În aprilie 1941 teritoriile croate și bosniace au fost ocupate de Statul Independent al Croației, fascist și vasal al celui de-⁠al Treilea Reich, care a nimicit minoritățile religioase (sârbi ortodocși, romi și evrei). La 23 mai 1941 ustașii au intrat în reședința episcopului eparhial Sava Trlajić din satul Plaški. Episcopul și clericii prezenți, între ei și părintele Nasadil, au fost declarați nedoriți și li s-⁠a poruncit să plece din țară sub amenințarea morții. Cei de față au hotărât să rămână cu credincioșii lor.

La 17 iunie 1941 episcopul Sava, părintele Nasadil și alți clerici și mireni au fost arestați. Părintele Nasadil a refuzat să se apere cu cetățenia cehoslovacă și să-⁠și lase familia. În gara trenului a reușit să scrie pe o hârtie numele lagărului de la Gospić și s-⁠o arunce din tren, așa că familia a aflat unde îl duc. Apoi a fost mutat, cu episcopul Sava și alții, în lagărul de la Jadovno. Acolo prizonierii au fost chinuiți și la urmă uciși. Stanislav Nasadil a murit după cumplite chinuri la 28 iunie 1941 și trupul lui a fost aruncat în groapa Šaran, aflată la aproximativ un kilometru de lagăr.

Proslăvirea

Izvoarele nu se potrivesc asupra proslăvirii. Izvorul sârb spune că Biserica Ortodoxă Sârbă l-⁠a numărat între sfinți în 1961 și că îl cinstește liturgic odată cu preotmucenicul Sava al Karlovacului de Sus și cu preotmucenicii care au pătimit cu el, iar izvorul englez, care nu pomenește așa ceva, spune doar că a fost canonizat la 9 iunie 2019 de Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și Slovaciei, într-⁠o slujbă la catedrala Sfinții Chiril și Metodie din Michalovce. Sfântul și Marele Sinod arhieresc al acestei Biserici a hotărât la 29 ianuarie 2019 să înscrie în diptic pe preotul ortodox de neam ceh Stanislav Nasadil, care a pătimit în iunie 1941 în lagărul ustaș din Gospić (izvorul sârb).