Sfântul Fericit
Teofil de la Kiev
Ieroschimonah la Lavra Peșterilor
Născut Foma Gorenkovski într-o familie de preoți, ieroschimonah la Lavra Peșterilor din Kiev și nebun pentru Hristos; a murit în 1853.
- Prăznuire
- 28 octombriestil vechi 10 noiembrie
- Adormit
- 1853secolul XIX
- Locul
- Kiev
Viața
Cuviosul Teofil de la Kiev (în lume Toma Andreevici Gorenkovski, 1788-1853) a fost ieroschimonah al Lavrei Peșterilor din Kiev și nebun pentru Hristos. Născut într-o familie de preot din Mahnovka, în Ucraina de azi, rămas orfan de mic și umblând din loc în loc, a ajuns la Kiev, unde a primit schima mare și a purtat nevoința nebuniei. Este cinstit pentru darul proorociei și al minunilor și pentru smerenia lui. A adormit în ziua pomenirii Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, în 1853.
Copilăria și tinerețea
Toma s-a născut în 1788 într-o familie de preot, în târgul Mahnovka, în gubernia Kiev (azi sat în regiunea Vinița). Viața sa spune că, după naștere, copilul nu voia să sugă laptele mamei, dar nu refuza hrana de post, nap și morcov fierte. Mama, înspăimântată și superstițioasă, a încercat de trei ori să-l înece, dar el a fost salvat prin minune. La șapte ani a rămas orfan și a ajuns un rătăcitor, ceea ce a pregătit nebunia lui de mai târziu.
Rătăcind prin casele rudelor, a ajuns la mănăstirea Frăției din Kiev, unde a început să studieze la Academie. După moartea unchiului, care îl ajuta cu bani, a părăsit studiile și a fost paraclisier, mai întâi la Cighirin, apoi la Obuhov. În timpul războiului din 1812 s-a întors la mănăstirea Frăției și a devenit novice.
Monahul și nebunul pentru Hristos
La 11 decembrie 1821 a fost tuns monah, cu numele Teodorit. La 30 septembrie 1822 a fost hirotonit ierodiacon, la 6 februarie 1827 ieromonah, iar la 9 decembrie 1834 a primit schima mare, cu numele Teofil. După aceea a luat asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos.
Viața lui istorisește despre darul proorociei și al facerii de minuni. Mulți oameni veneau la stareț după sfat și binecuvântare. Se știe că Teofil a înfipt cruci la locul unde aveau să se înalțe schitul Schimbării la Față și mănăstirea Ionin. I se atribuie și proorocirea despre apariția mănăstirii de maici Acoperământul Maicii Domnului de la Glubocița, întemeiată la treizeci și șase de ani după moartea lui de Marea Ducesă Alexandra Petrovna.
Fericitul mergea într-o căruță trasă de un bou, care singur știa drumul de la Lavra Peșterilor până la schitul Kitaev și înapoi. După Viață, s-a întâlnit de mai multe ori cu împăratul Nicolae Pavlovici. Nu a vrut să-l binecuvânteze, spunând că va trebui să treacă prin spini. A prevestit războiul Crimeii, care avea să fie nefericit, și moartea împăratului.
Adormirea
Teofil a adormit la 28 octombrie 1853 (stil vechi), în ziua pomenirii Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pe care o cinstea în chip deosebit. Viața păstrează o proorocire a morții sale: voia să ceară Împăratului ceresc să ierneze pe pământ, pentru că Praskovia, cum numea el pe sfânta Parascheva, nu voia să-i sape mormânt iarna. Înainte de moarte a pregătit tot ce trebuia pentru înmormântare, a aprins candelele în chilie, a tămâiat-o și a poruncit unui novice să tragă clopotul. Viața spune că a adormit rostind cuvintele Dreptului Simeon: „Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez duhul meu”.
Slăvirea
În 1993, împreună cu cuvioșii Dosithei, Partenie și Alexie, precum și cu nebunul pentru Hristos Paisie, Teofil a fost trecut în rândul sfinților cinstiți local ai Peșterilor. O altă sursă spune că în 1999 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene i-a făcut canonizarea. În 2000 a fost canonizat de Biserica Rusă din Străinătate. Pomenirea slăvirii este la 14 (27) iulie, iar a adormirii la 28 octombrie.
Moaștele sfântului, aflate mai înainte în biserica Sfintei Treimi, pe atunci parohială, de pe teritoriul schitului Kitaev, au fost mutate la 24 februarie 2009 în biserica mănăstirii, cea a celor Doisprezece Apostoli. Acolo se află și mormântul. În vremea sovietică, când teritoriul mănăstirii a fost dat unui institut de cercetări horticole, locul înmormântării a rămas cunoscut pentru că pe el stătea un monument.
La 1 aprilie 2015, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în frunte cu mitropolitul Onufrie, a întemeiat sărbătoarea Soborului Sfinților din ținutul Vinița, în care au fost trecuți 15 nevoitori legați de acea regiune, între ei și cuviosul Teofil. Sărbătoarea e la 14 septembrie (stil nou), în ziua începutului indictionului. La 3 februarie 2016, Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a binecuvântat cinstirea lui în toată Biserica și i-a înscris numele în calendarul rus. Multe fragmente din viața sfântului au stat la baza scenariului filmului „Insula”.
Prăznuiți în aceeași zi 28 octombrie
AbgarSfântul Binecredincios · Regele Edesei28 oct
Arsenie al SerbieiSfântul Ierarh · Arhiepiscopul Serbiei28 oct
Arsenie CapadocianulSfântul Cuvios · Duhovnic din Capadocia28 oct
Iov de la PocaevSfântul Cuvios · Egumen la Pocaev28 oct
Parascheva din IconiuSfânta Mare Muceniță · Marea muceniță, numită Vinerea28 oct
Iuda ChiriacSfântul Ierarh · Episcopul Ierusalimului28 oct- Arsenie AutorianulSfântul Ierarh · Patriarhul Constantinopolului28 oct
- FirmilianSfântul Ierarh · Episcopul Cezareei Capadociei28 oct
Ștefan SavaitulSfântul Cuvios · Imnograf la Lavra Sfântul Sava28 oct
Neofit din UrbnisiSfântul Ierarh · Episcopul Urbnisiului28 oct- Teodora BasarabSfânta · Țarină a Bulgariei28 oct
Terențiu și NeonilaSfânta Muceniță28 oct