Varlaam din India

Sfântul Cuvios Varlaam din India a fost pustnic. În India, care primise cândva credința prin predica Sfântului Apostol Toma, domnea regele Avenir, închinător la idoli și prigonitor aprig al creștinilor. Multă vreme nu a avut copii. În cele din urmă i s-⁠a născut un fiu, numit Ioasaf. La nașterea prințului, cel mai înțelept dintre astrologii regelui a prezis că el va primi credința creștină pe care tatăl lui o prigonea. Regele, ca să împiedice aceasta, a poruncit să i se ridice prințului un palat aparte și a rânduit ca el să nu audă niciun cuvânt despre Hristos și învățătura Lui.

Ajuns la tinerețe, prințul a cerut voie tatălui să iasă dincolo de palat și a văzut atunci că există suferință, boală, bătrânețe și moarte. Aceasta l-⁠a dus la gânduri despre deșertăciunea și zădărnicia vieții și a rămas în grele cugetări. Pe vremea aceea se nevoia într-⁠o pustie îndepărtată înțeleptul pustnic Cuviosul Varlaam. Prin descoperire dumnezeiască a aflat de tânărul care căuta adevărul în suferință. Ieșind din pustie, a pornit spre India în chip de negustor și, ajuns în orașul unde era palatul prințului, a spus că aduce o piatră prețioasă cu puteri de vindecare. Adus înaintea lui Ioasaf, a început să-⁠i înfățișeze învățătura creștină în pilde, apoi „din Sfânta Evanghelie și din Sfinții Apostoli”. Din învățăturile lui, tânărul a înțeles că piatra scumpă este credința în Domnul Iisus Hristos, a crezut și a dorit să primească Sfântul Botez. După ce l-⁠a botezat, Varlaam i-⁠a lăsat poruncă de post și rugăciune și s-⁠a întors în pustie.

Aflând că fiul lui a devenit creștin, regele s-⁠a mâniat și s-⁠a întristat. La sfatul unui demnitar, a rânduit o dispută despre credință între creștini și păgâni, la care, în chip de Varlaam, s-⁠a înfățișat vrăjitorul Nahor. Acesta trebuia să se recunoască învins, ca să-⁠l întoarcă pe prinț de la creștinism. Printr-⁠o vedenie în vis, Sfântul Ioasaf a aflat înșelăciunea și l-⁠a amenințat pe Nahor cu moarte cumplită dacă va fi învins. Speriat, Nahor nu numai că i-⁠a biruit pe păgâni, ci a crezut el însuși în Hristos, s-⁠a pocăit, s-⁠a botezat și a plecat în pustie. Regele a încercat să-⁠și abată fiul de la creștinism și prin alte mijloace, dar prințul a biruit toate ispitele. Atunci, la sfatul demnitarilor, Avenir i-⁠a dat fiului jumătate din regat. Sfântul Ioasaf, devenit rege, a refăcut creștinismul în țara sa, a ridicat din nou bisericile și, în sfârșit, l-⁠a adus la creștinism pe tatăl său. Curând după botez, regele Avenir s-⁠a mutat la Domnul, iar Sfântul Ioasaf a lăsat regatul și a plecat în pustie în căutarea învățătorului său, bătrânul Varlaam. Doi ani a rătăcit prin pustie, răbdând necazuri și ispite, până a găsit peștera Cuviosului Varlaam, care se nevoia în liniște. Bătrânul și tânărul au început să se nevoiască împreună. Când s-⁠a apropiat vremea sfârșitului, Varlaam a slujit Liturghia, s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine și l-⁠a împărtășit pe Sfântul Ioasaf, apoi a plecat la Domnul, după ce petrecuse în pustie șaptezeci de ani din cei o sută de ani trăiți. După înmormântarea bătrânului, Ioasaf a rămas în aceeași peșteră, continuând viața de pustnic. A stat în pustie treizeci și cinci de ani și s-⁠a mutat la Domnul la vârsta de șaizeci de ani.

Urmașul lui Ioasaf la domnie, Varahia, la îndemnul unui pustnic, a găsit în peșteră moaștele nestricate și bine mirositoare ale celor doi nevoitori, le-⁠a dus în țara lui și le-⁠a îngropat în biserica ridicată de Ioasaf.

Sfântul Varlaam este pomenit la 2 decembrie, după stilul nou.