Sari la conținut

Sfânta

Melo

Sfântă pomenită în sinaxarul grecesc.

Prăznuire
4 iuliestil vechi 17 iulie
Epoca
secolul XV

Viața

Sfânta Cuvioasă Melo este singura figură sfântă feminină a insulei Kos care pare să fi fost localnică, deși nu i se cunoaște locul de naștere. Mica biserică numită „mănăstirea mică” Cuvioasei Melo se află la sud-⁠vest de Asclepieion, la circa 150 de metri vest de izvoarele termale de la Cochinonero.

Cu toate că istoria ei nu se cunoaște bine, amintirea ei s-⁠a păstrat neîntrerupt în conștiința poporului. Fiindcă înțelesul numelui este nesigur, unii au pus la îndoială existența ei istorică, dar aceasta a fost confirmată prin publicarea, în 1972 și 1973, a unui manuscris de la sfârșitul secolului al XV-⁠lea (codul din Paris numărul 1362), cu stihiri scrise în cinstea ei. Iacov Zarraftis aduce mărturia că în anul 1018 un ascet a zidit o mănăstire lângă biserica ei și locuia acolo, tămăduindu-⁠i pe credincioșii care veneau și arătându-⁠le apele vindecătoare; ruinele chiliei lui se văd și azi, la cincizeci de metri mai sus de bisericuță. Arheologi străini care au vizitat locul în 1933 au socotit că biserica ar data din primele veacuri creștine.

Puținele date despre viața ei vin din imnele mitropolitului Mitrofan, care păstorea Rodosul pe vremea stăpânirii cavalerilor, când Kosul era în grija lui. Din ele aflăm că, înainte de a se retrage din lume, Cuvioasa și-⁠a împărțit averea celor nevoiași și s-⁠a dus într-⁠un loc de munte, la Vurrina, unde, lipsită chiar de cele de trebuință, s-⁠a dedicat nevoinței. În frigul înălțimii și-⁠a topit trupul și patimile. Mitropolitul o asemuiește cu pelicanul pustiei, care se depărtează de mulțime ca să stea de vorbă cu Dumnezeu. Din adâncă smerenie, ea a adormit printre stânci, iar locul a ajuns loc de pelerinaj, astfel încât s-⁠a ridicat acolo un lăcaș în numele ei. Pe pragul bisericii se citește data iulie 1483, iar înăuntru se mai văd urme de fresce.

Cuvioasa se arată adesea locuitorilor din Kos, aproape de biserica ei, printre trandafiri. Mitropolia Kosului și a Nisirosului a rânduit ca ea să fie prăznuită în fiecare an în prima sâmbătă a lunii iulie, deci între 1 și 7 iulie (stil nou).

Prăznuiți în aceeași zi 4 iulie